Astăzi e ziua ta... Anton Şuteu

A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, Premiul Uniunii Cineaştilor din România (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) şi cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2000). Maestrul Anton Şuteu îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere. La mulţi ani!

 "La vârsta de 4 ani am cerut un băţ şi o lădiţă pe care să mă urc şi să dirijez.
Nu văzusem încă o orchestră simfonică şi deja ştiam să dau intrările de la stânga la dreapta… E o chestie foarte ciudată. Poate vine din altă viaţă. De la debutul meu… sunt multe etape. În primul rând, cenzura când trebuia să scrii versurile în aşa fel încât să treacă... Nu se puteau pronunţa multe lucruri şi cuvinte. Nu aveai voie, de exemplu, să foloseşti cuvântul bătrân. Pe urmă a venit revoluţia când s-au diversificat atât de mult genurile şi fiecare a luat-o pe căi mai comerciale, ceea ce nu întotdeauna coincide cu valoarea. Comerţul poate să fie prosper, dar valoarea a ceea ce comercializezi tu nu e neapărat de cea mai bună calitate. Lumea acum a început să se închine mai mult banului. Pentru a avea succes în arta compoziţiei, primul lucru de care ai nevoie este harul. Ăsta ţi-l dă Dumnezeu. Nu depinde nici de părinţi, nici de nimic... Cu acesta vii şi pe urmă este muncă… Aşa cum spunea Enescu 99% transpiraţie, 1% inspiraţie. Eu le spun studenţilor mei să nu treacă nici măcar o zi fără să facă ceva în domeniul componistic. Fie să compună pentru ei, fie să analizeze ceva compus de altcineva sau să asculte o muzică de calitate. Din păcate ei văd tot felul de «măscări» la televizor şi la Radio, iar eu le vorbesc despre un alt tip de muzică... Şi suntem cam contradictorii. Eu cu viaţa care vrea tot timpul să mă convingă că nu e aşa, dar eu ştiu că e aşa şi că până la urmă valoarea va învinge. Le spun să facă totul cu multă responsabilitate şi să fie conştiincioşi în ceea ce fac. Aşa cum trebuie să facă fiecare în meseria sa.

Inspiraţia mea depinde de lucruri inefabile. Când mă aşez să compun am o mică şmecherie. Mă teleportez cum se spune, atingând o clapă… Cu un sunet al pianului şi ascultând vibraţiile acelui sunet, armonicele mai precis, încep să aud ideile muzicale. De acolo pornesc şi dacă sunt în graţiile muzelor treaba merge strună. Totul e să nu forţezi. În artă nu trebuie să demonstrezi oamenilor ceva. În artă trebuie să aştepţi să vină acel inefabil, să se instaleze acea inspiraţie care e foarte greu de explicat. Am rămas un romantic. În afara melodiei nu concep muzica. Cred că omenirea e foarte la început... Am progresat enorm din punct de vedere tehnologic şi am regresat foarte mult din punct de vedere spiritual şi moral. Îmi doresc să fac lumea mai bună şi mai multă pace să le sădesc în suflet, să le aduc mai multă lumină în suflete... prin n feluri de muzică".