Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Cred că trebuie să luăm fiecare zi aşa cum ne-o dă Dumnezeu. Am avut o copilărie fericită, o adolescenţă liniştită, după 30 de ani, o perioadă cu multe realizărişi acum pot spune că am profesia pe care mi-am dorit-o...”, mărturisea actriţa. Cecilia Bârbora împlineşte astăzi 45 de ani.
“Cred că trebuie să luăm fiecare zi aşa cum ne-o dă Dumnezeu. Am avut o copilărie fericită, o adolescenţă liniştită, după 30 de ani, o perioadă cu multe realizărişi acum pot spune că am profesia pe care mi-am dorit-o...”, mărturisea actriţa. Cecilia Bârbora împlineşte astăzi 45 de ani.“Îmi sărbătoresc ziua prin muncă. Am patru spectacole la Teatrul Naţional, apoi sînt filmările care reîncep la 15 mai la un film în regia lui Şerban Marinescu. Sînt foarte ocupată şi mă bucur foarte tare pentru că urăsc să stau şi să nu am activitate. Pentru mine, să lucrez este cel mai mare cadou. Aniversez o vîrstă rotundă pe care nu o simt absolut deloc. Dacă scriu cifra pe hîrtie mă sperii. Încerc să rămîn undeva cu 20 de ani în urmă, la vîrsta aceea. Mintea rămîne aceeaşi, dar materia din care sîntem făcuţi... Sînt o femeie fericită, am o familie extraordinară, îmi iubesc absolut toată familia – părinţii, fratele, nepoţelul, soţul, care este un om absolut minunat. Sîntem de 23 de ani împreună şi anul acesta am sărbătorit 18 ani de căsnicie. Nici nouă nu ne vine să credem. Cred că dintotdeauna mi-am dorit să fiu actriţă. Mi-am dorit să fac asta poate pentru că şi mama mea cînd era însărcinată asculta Teatrul Radiofonic, poate pentru că bunicul meu îmi recita «Trei, doamne, şi toţi trei». Cred că din burta mamei mele mi-am dorit să devin actriţă. Am acceptat să joc numai roluri pe care le-am simţit. În secunda în care citesc un text, fie el din teatru sau din film, dacă simt că nu vizualizez personajul la lectură atunci îl refuz. Nu pot să uit debutul meu cu «Iacob», nu pot să uit «Senatorul Melcilor», «Această lehamite». La toamnă aştept o premieră care pentru mine va fi extraordinar de importantă pentru că este un rol pe care îl iubesc enorm, un film la care ţin foarte mult. «Marilena» se numeşte filmul, în regia lui Mircea Danieluc, iar eu sînt Marilena. Este un film pe care l-am făcut acum un an şi pe care îl aştept cu mare nerăbdare.
Dacă privesc în urmă, mă felicit pentru o anumită consecvenţă. Cu fiecare rol mi-am dorit să urc cîte o treaptă. Dacă aş lua-o din ’95 încoace, după «Senatorul Melcilor», cînd în România au apărut o sumedenie de lucruri, poate că aş şti să-mi vînd mai bine imaginea. Pentru că eu nu am făcut absolut nimic. M-am considerat o actriţă în adevăratul sens al cuvîntului şi cînd spun asta mă refer pur şi simplu la faptul că nu am făcut nimic din ce nu am vrut să fac. Am ales să merg pe drumul ăsta, să păstrez o anumită calitate a lucrurilor pe care le-am făcut. Sper că am ales bine, şi asta se va vedea în timp.
Îmi doresc să fiu eu însămi... cu toate că-mi vine greu, pentru că la ora actuală există un amestec de valoare şi nonvaloare care te sperie. Toată lumea vorbeşte despre asta, dar nimeni nu face nimic...”
Citește pe Antena3.ro
