Astăzi e ziua ta... Corneliu Leu!

Corneliu Leu împlineşte astăzi 77 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Sper să apuc zilele democraţiei reale..."
"Au început binevoitorii să se rostească admi­ra­tiv pentru vârsta mea venerabilă, iar eu mă tachinez parafrazându-mi Apostolul pe care-l venerez în romanul «Drumul spre Damasc»: «Dacă persoana nu e venerabilă, nimic nu e»!... Da: Se poate ca şi un om deloc venerabil să ajun­gă la o vârstă venerabilă. Aşa că, nu că nu m-ar flata, dar mă sperie şi mă face să mă-ntreb: Oare ce-ar fi de venerat: actul biologic al longevităţii? Nu cred. Există şi lichele longevive, în vreme ce personaje cu adevărat venerabile s-au stins din fragedă tinereţe. La fel cu demagogia atragerii de electorat făcând din tinereţe un merit în sine şi politicienii lăudându-se cu promovarea unor tineri prost formaţi chiar de ei. Nu mă refer nici la Ministerul Tineretului, nici la Parlamentul European, dar concepţia mea fiind personalistă şi meritocratică, considerându-mă un practicant al ei, nu fac decât să sper că drumul greşit şi găunos de perpetuare a incompetenţei politice şi a unei megalomanii de consum, subintelectuală şi iresponsabilă în plină perioadă de criză, se va înfunda pentru cei care devin modelele negative ale democraţiei noastre şi voi mai apuca să trăiesc zilele unei democraţii reale, bazată pe merit, competenţă şi pricepere în slujirea intereselor societăţii umane. Venerabile nu trebuie să fie atât vârstele, cât ideile ce ne călăuzesc.

Dar scuze că am dat-o pe «Gura Leului», când mă-ntrebaţi ce face un scriitor la 77 de ani. Face cărţi, dacă n-a învăţat altă meserie mai rentabilă. Îşi înjură inspiraţia de a nu se fi făcut tinichigiu şi filosofează asupra condiţiei umane. Uite, astfel s-au strâns iarăşi vreo mie de pagini dintr-un al doilea volum «În gura leului». Ca şi la primul, sub­intitulat «Cronica politică a anilor 1992-2004», aici e vorba despre 2004-2009. Conti­nuând seria ediţiilor definitive a romanelor mele istorice, am lansat de curând în volum ne varietur «Romanul nopţii de februarie» - cronică de epocă a sacrificării lui Cuza şi lucrez la urmarea acestei cronici, având drept nod înfiinţarea Partidului Liberal şi tensiunile permanente, chiar şi în perioada în care i se spunea «Vizirul», dintre superbul personaj dinamic Ion C. Brătianu şi rigiditatea prusacă a lui Carol I, agravate de bizantinismul intereselor politice meschine care ne caracterizează fărâmiţarea şi lipsa de solidaritate naţională, dar îndulcite uneori numai prin firea de poetă a visătoarei Carmen Sylva.

Romanul se cheamă «Femeia, fie ea regină».
Menţionez însă cu cea mai mare satisfacţie împlinirea pasiunii mele pentru internet prin definitivarea într-o formulă amplă a portalului www.cartesiarte.ro, cu multe reviste, informaţii culturale şi pagini dedicate confraţilor mei scriitori şi oameni de cultură, revista electronică «PORT@LEU» având chiar pagini dedicate studierii fenomenului literaturii online sau pe suport electronic. Aici am lansat de curând Editura online care îşi propune să prezinte, în condiţiile concurenţei uneori nedrepte cu traducerile comerciale, «Un autor român pe săptămână». Într-o săptămână din toamnă voi fi şi eu autorul, cu studiul «Despre Meritocraţie...». Dar mă opresc aici, ca să nu ajungem din nou la pamflet politic" .