Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sărbătoritul nostru, prinţul Dimitrie Sturdza, se trage din ramura care porneşte de la Ioan Sturdza. S-a născut la Iaşi, la 12 octombrie 1938. A fost botezat de regina Elena şi de fiul acesteia, Mihai, la Popeşti. Este nepotul pe linie dreaptă al Olgăi Sturdza, născută Mavrocordat, mama sa fiind Lucia Cantacuzino. A urmat şcoala primară la Bucureşti, la Liceul Francez. Războiul l-a făcut să întrerupă şcoala şi i-a îndemnat familia să părăsească ţara. Iniţial, a ajuns în Norvegia, apoi s-a stabilit în Elveţia. Pasionat de sport, a practicat atletism, schi, tenis, handbal, fotbal. A absolvit Facultatea de Fizică Atomică în Lausanne, iar în prezent este om de afaceri şi locuieşte în Elveţia. Sâmbătă împlineşte 75 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
România, ţara mea pe care o ador
“Am avut o viaţă foarte plină, exact aşa cum mi-am dorit, nu pot să-mi doresc mai mult decât am primit”
“Vin destul de des în România şi văd schimbări pozitive, ceea ce mă bucură foarte mult. România s-a schimbat, în ultimii 12 ani, incredibil. Drumurile sunt mai bune, oamenii mult mai bine îmbrăcaţi, maşini frumoase pe stradă, oraşele au devenit foarte curate. Intrarea în Bucureşti, pe DN1, de la aeroport până la Guvern, de exemplu, cred că e cea mai frumoasă intrare într-o capitală europeană. Până la urmă, cred că binele va învinge răul. Comunismul a aruncat ţara asta mult înapoi, nu numai material, dar şi în mentalitatea oamenilor, nu spun că capitalismul care există acum în România e bun, dar cred că lucrurile se vor îmbunătăţi şi va fi un capitalism cum este cel din Elveţia, Austria sau Germania, un capitalism social.
Când am fugit din România, în ’48, am plecat în Norvegia, ţara mamei mele şi am avut acolo o copilărie absolut extraordinară. Aveam doar 10 ani atunci. Am făcut şcoala acolo, am făcut foarte mult atletism, foarte mult schi, tenis, handbal, fotbal. Am fost campionul Eleveţiei, la tenis, de vreo 32 de ori, sportul a fost mare parte din viaţa mea. Pot spune că au fost momente foarte importante în viaţa mea şi printre acestea aş vrea să amintesc ziua în care am putut pleca din România, când am dat bacalaureatul şi am intrat la Şcoala Politehnică, secţia fizică atomică, la Lausanne, primul titlu de campion de tenis al Elveţiei, prima Cupă Davis, primul job pe care l-am avut în firma pe care am construit-o, un imperiu în domeniul cosmetic. Revoluţia din ’89 pentru mine a fost formidabilă pentru că am putut să mă reîntorc în ţară, să încerc să ajut. Prin fundaţia pe care o am cu fratele meu, am renovat 38 de case de bătrâni. Am avut o viaţă foarte plină, exact aşa cum mi-am dorit, mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat viaţa asta, nu pot să-mi doresc mai mult decât am primit.
Sunt un om pozitiv şi foarte fericit, nu pot să spun că ieri a fost mai rău sau mai bine decât astăzi, în fiecare zi încerc să fac cât mai mult bine posibil. Sunt fericit în fiecare zi.
Sper ca România să rămână pe drumul cel bun, să se dezvolte în continuare şi oamenii care vor să muncească să poată rămâne în ţară, să nu fie nevoiţi să plece în afară. Asta îmi doresc pentru ţara mea pe care o ador. Pentru mine, în afară de sănătate, îmi doresc iubire.”
