Astăzi e ziua ta, Dinu Olăraşu

Crede că toate stelele sunt ale lui...  Ar vrea să fie apa din care se soarbe, aerul pe care îl respirăm în noapte sau în plină zi, ar vrea să fie pământul pe care păşesc cei ce vor veni, ar vrea să fie vântul care şuieră prin ferestre şi de care, uneori, se sperie copiii... Este Dinu Olăraşu... Astăzi împlineşte 52 de ani. La mulţi ani, “Dolăraşule”!

Îi pare bine că a trăit discret, fragil, delicat, desigur, cu toată fiinţa
“Cu mintea în piept/ şi inima-n cap/ cu lumea asta/ până la urmă/ am să mă-mpac”
“Dinu Olăraşu încă trăieşte în România. Irespirabil fiind aerul, la vară, sigur pleca-voi de-aici. Pentru un an. Nu mai vreau să văd, să aud electorala românească. Dau telefon din Alsacia... Sau cine ştie de pe unde...
Cine mi-a pus în cale arta? Ce e arta? Probabil a adus-o cineva... Sau poate vine singură...
La mine a venit aşa: am început să miros, să pipăi, să cred, să văd, să aud, să pulsez... fără vrăjeală...
Cei care citesc aceste rânduri ar trebui să ştie că... Părinţii... îi iubesc aşa de mult...  Maria şi Neculai, de la Vulpăşeşti...! Andrei Pleşu (Minima moralia?), T.S.Eliot (Four Quartets), Beckett (Molloy), E.M. Cioran (Pe culmile...), Gabriel Liiceanu (Scrisori către fiul meu, Jurnalul de la Păltiniş... Shakespeare... Dorin Tudoran... Platon... Pamuk... Traian.T. Coşovei... Iaru... Cărtărescu... Rilke...
Să fii artist în România de astăzi... Perjovschi... Maxim Belciug... Raul Kusak. Oricum, nu e chiar atât de uşoară viaţa de România. Bănuiesc faptul că niciunde în lume artiştii adevăraţi nu trăiesc liniştiţi. Freamătă, se agită, disperă, se chinuie. Asta-i mersul lucrurilor, ăsta-i şi farmecul vieţii.
Premii? Întotdeauna am aşteptat de la mine. N-am primit chiar tot... Poate am aşteptat prea multe...? Nu ascund că am aşteptat şi de la cei apropiaţi mie. Şi am primit... Prietenie, afecţiune, bucurii, lacrimi, nelinişti...
În urma celor 52 de ani... Îmi pare bine! Am trăit discret, fragil, delicat, desigur, cu toată fiinţa! Nu-mi vine să cred... Am ajuns la cincizecişidoi... Mi-e ruşine... Omul Dinu se plimbă prin cetate, la Sighişoara, în noapte... culege înţelesuri... vânează rosturi bune, urcă, în zori, pe colină, ...iubeşte, iubeşte... Simona, Vladimir, Alexandru... Poezia... Cântecul...
Sunt norocos... Am fost unul dintre norocoşi cu toate câte mi s-au întâmplat. Îmi doresc chiar şi jumătate din cât am avut până acum. În rest, da, sănătatea, puterea să termin ce-am început anul acesta (cartea şi discul). Şi lucrul meu să ajungă, acolo în lume, să-i bucure sau să-i îngândureze pe cei care mă aşteaptă. O fi mult? O fi puţin?
Cu mintea în piept
şi inima-n cap
cu lumea asta
până la urmă
am să mă-mpac.”