Astăzi e ziua ta: Gabriela Vrânceanu-Firea

13 iulie 2010. O zi care şi-ar dori să treacă neobservată. Însă pentru fiul său, Tudor-Ştefan şi pentru memoria soţului său, Răsvan-Ion încearcă să-şi păstreze optimismul. Gabriela Vrânceanu-Firea împlineşte astăzi 38 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Este cea mai tristă aniversare..."
"«Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă, dar nu se închid. Mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii şi deschise». Mă regăsesc perfect în aceste cuvinte ale lui Alexandre Dumas. Anul 2010 este cel mai cumplit pentru mine. Iar aniversarea nu este un prilej de bucurie, ci de tristeţe. Totuşi, pentru fiul meu, Tudor-Ştefan, şi în memoria soţului meu, Răsvan-Ion, care îmi organiza în fiecare an petreceri minunate, voi încerca măcar să fiu cât de cât optimistă, dacă zâmbetul nu se va putea arăta.

Şi Tudor, şi Răsvan merită să fiu puternică şi să cred că nimic nu este întâmplător în această lume şi că, cel mai important, deciziile lui Dumnezeu în legătură cu noi, pământenii, trebuie acceptate, oricât de dureros ar fi, altfel am păcătui. Sunt convinsă că adevăraţii mei prieteni mă vor ajuta să supravieţuiesc din punct de vedere psihologic aşa cum Maica Domnului mă ajută să fiu sănătoasă, energică, să înving toate dificultăţile vieţii - şi nu spun cuvinte mari. Dacă nu ar fi alinarea credinţei, nu ştiu ce m-aş face! şi nu e vorba doar de acest an, ci de ultimii 25, de când am conştientizat că fără Credinţă nu suntem absolut nimic, ci nişte nefericiţi trecători, vulnerabili şi năuci, prin această lume.

Dar, ca să nu îi întristez de tot pe cititorii acestor rânduri, să încerc şi un ton mai optimist. Da, sunt o mamă bucuroasă pentru că fiul meu a intrat la liceu. De la toamnă va fi în clasa a IX-a, la Profilul Uman, Secţia de Limbi Străine - engleză principal, spaniolă secundar, la Liceul româno-ame­rican Mark Twain. Deşi are şi el un an dificil, a reuşit să se mobilizeze.

Mai număr la capitolul realizări profesionale Pre­miul Special al Juriului APTR pe care l-am pri­mit recent şi de care sunt foarte mândră - mul­ţumesc încă o dată juriului şi telespectatorilor mei. De asemenea, sunt laureata lunii iunie a premiilor speciale «Confidenţial», acordate de Cristi Brancu şi Oana Turcu, în cadrul emisiunii omonime de pe Antena 2, la categoria Televiziune, pentru au­dienţele mari obţinute la ştirea Zilei, de pe Ante­na 3. Şi la acestea se adaugă o altă distincţie, de cel mai bun om de televiziune, acordată de membrii juriului Galei Celebrităţilor, printre care ex­cepţionalul antrenor şi om de sport Octavian Bellu.

Cât priveşte incidentul de la Ştirea Zilei, cu de­pu­tatul PDL Cristian Boureanu, fac o precizare, pen­tru că ştiu că este necesară, în urma articolelor apă­rute recent în presă. Într-adevăr, la sfârşitul lu­nii octombrie ne vom întâlni în faţa instanţei, pentru că mi-a lezat imaginea publică, m-a de­făi­mat dar, în special, a întinat memoria soţului meu care nu se mai poate apăra, din nefericire. Sunt re­prezentată de casa de avocatură «Mateuţ, Buduşan şi asociaţii». Profesorul Mateuţ m-a spriji­nit şi uman, m-a încurajat, m-a ajutat să trec peste acel mo­ment neplăcut şi îi mulţumesc şi pe această cale. Dacă instanţa îmi va da dreptate şi voi primi suma solicitată, de jumătate de milion de euro, nu am de gând să mă îmbrac cu haine scumpe sau să-mi iau o maşină de lux, ci îmi doresc să înfiinţez o Asociaţie umanitară, în memoria soţului meu, pentru ajutorarea bolnavilor de insuficienţă renală, ex­trem de afectaţi şi din punct de vedere psiholo­gic, pentru că sunt dependenţi de dializă patru ore şi jumătate pe zi, de trei ori pe săptămână, ce­ea ce le afectează viaţa, precum şi celor care se pre­­gă­tesc pentru un transplant sau se află după un transplant renal eşuat, cum a fost cazul soţului meu.

Închei mulţumindu-le cititorilor mei, telespectatorilor care îmi sunt fideli de ani de zile, în special familiei mele: lui Tudor, mamei, mătuşii, surorilor, fratelui, prietenilor apropiaţi care mă înconjoară cu multă dragoste, pentru a depăşi povara unui an tragic pentru mine.

Mă întrebaţi cum mă văd la anul? Sincer, nu ştiu! Mă gândesc de mulţi ani să înfiez o fetiţă, pentru că acesta a fost visul neîmplint al meu şi al lui Răsvan, să avem şi o fată. Starea lui de sănătate nu ne-a mai permis să ne realizăm acest vis. Pentru că nu ştiu dacă vârsta şi situaţia mea actuală îmi vor permite să mai am propriul meu copil natural. Numai Dumnezeu va decide! Aştept «veşti» doar de la El. Îmi las soarta în mânile Divinităţii şi voi trăi fiecare zi aşa cum îmi va fi dăruită, nu-mi mai fac planuri personale."