Astăzi e ziua ta, Gică Popescu

Unul dintre cei mai iubiţi şi mai apreciaţi fotbalişti ai generaţiei de aur, Gică Popescu împlineşte astăzi 46 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Mi-am propus mereu targeturi foarte, foarte greu de realizat
“Oriunde aş sta, oriunde m-ar purta viaţa, aici e locul meu, acasă, în România”
“Nu-mi schimb programul în funcţie de aniversare. Sunt la birou dimineaţa, seara cu familia. Din fericire, zilele mele nu sunt toate la fel. O zi normală înseamnă trezit dimineaţa, dus copiii la şcoală, apoi la birou, în funcţie de programul de la birou zilele pot fi diferite, merg la sală şi seara, în familie.
Aş vorbi mai degrabă de conjuncturi favorabile decât despre noroc, dar e adevărat că în sport, în fotbal, în cazul meu, ai nevoie şi de o doză de noroc. Îmi aduc aminte de generaţia noastră, care a avut ca punct de plecare meciul de la Cardiff, când Ţara Galilor a ratat la 11 metri, dacă s-ar fi marcat acel 11 metri, nu ştiu dacă ar mai fi existat generaţia de aur. Deci e nevoie şi de o doză de noroc, dar în general eu o numesc conjunctură favorabilă, iar generaţia noastră a avut parte de această conjunctură favorabilă prin faptul că a venit revoluţia cu şase luni înaintea Campionatului Mondial unde eram calificaţi şi am profitat de acest lucru pentru a ne putea transfera în străinătate. Aceasta a fost o conjuctură extraordinară de care generaţia noastră a avut parte şi de care generaţiile anterioare nu s-au putut bucura. Au fost momente când adversarul era foarte, foarte puternic, dar modul în care te raportezi la adversar ţine de personalitatea fiecăruia, de puterea fiecăruia dintre noi, putere pe care eu, din fericire, am avut-o. De exemplu, când am intrat în vestiarul Barcelonei, nu mi-a fost teamă şi întotdeauna am încercat să mă ridic la nivelul rezonanţei acelui vestiar, tocmai de aceea am ajuns să fiu căpitan de echipă. Mi-am propus targeturi foarte, foarte greu de realizat pentru că numai aşa am considerat că pot ajunge la un nivel foarte ridicat.
Ar fi nedrept să etichetez întreg fotbalul românesc pentru că acesta este compus din echipele de club, echipa naţională, dar dacă ar fi să o iau pe părticele, Steaua, care reprezintă echipele de club româneşti în Cupa Campionilor, a avut un anumit nivel în campionat, echipa naţională nu-şi găseşte cadenţa de foarte mult timp, suferim foarte mult la nivel de juniori, cert este că nu trecem printr-o perioadă cu care ne putem lăuda, nici la nivelul echipelor de club, nici la nivelul echipei naţionale şi sperăm ca pe viitor, o dată cu schimbarea din fotbalul românesc de anul viitor, schimbare pe care eu doresc să o realizăm noi, lucrurile să se îmbunătăţească. Ştiţi foarte bine că m-am prezentat la alegerile pentru funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal cu o echipă în care cred foarte mult. Sper să reuşim să schimbăm, dacă vom fi aleşi, această parte a fotbalului.
Am avut o copilărie foarte, foarte, foarte frumoasă, superbă chiar, liniştită, de care e greu să mai ai parte acum, s-au schimbat vremurile, trăim într-un stres continuu, într-o permanentă luptă cu timpul. Sunt o persoană fericită, am o familie extraordinară, doi copii minunaţi, o soţie nemaipomenită, fac ceea ce mi-a plăcut, ce m-a atras încă din perioada când jucam fotbal, cu greutăţile vremurilor pe care le trăim cu toţii, dar ceea ce contează cel mai mult, până la urmă, este ceea ce vă spuneam mai devreme, faptul că mi-am clădit o familie cu care mă mândresc cel mai mult.
Cred enorm în valorile familiei, sunt un tip optimist de felul meu şi, spre deosebire de cei mulţi pesimişti din jurul meu, cred foarte mult în viitorul acestei ţărişoare care ne surprinde pe zi ce trece. Oriunde aş sta, oriunde m-ar purta viaţa, aici e locul meu, acasă, în România. Poate am un optimism exagerat, dar eu chiar cred în viitorul acestei ţări.
Ne dorim cu toţii să ne fie mai bine, să depăşim această această perioadă dificilă cu care ne confruntăm fiecare dintre noi şi să iasă din nou soarele în activităţile pe care fiecare le avem.”