A debutat in Divizia A intr-un meci Electroputere - Inter Sibiu. In sezonul 2004-2005 a fost singurul marcator al echipei Dinamo in Cupele Europene, reusind patru goluri in partidele cu Zilina, Manchester si Partizan Belgrad. Are in palmares trei titluri de campion national si doua Cupe ale Romaniei. Astazi, Ionel Daniel Danciulescu implineste 30 de ani.

"Pentru mine conteaza prezentul si viitorul"

"Anul ce tocmai se incheie in viata mea a fost unul bun, atat din punct de vedere profesional, cat si personal. Fotbalul a fost si este principalul meu proiect. Imi concentrez toata energia spre acest lucru, pentru a face performante. Nu sunt un mare norocos, dar nu pot sa spun nici ca am avut ghinion. Am muncit mult pentru ceea ce sunt astazi. Personal, consider ca cea mai mare realizare a mea este fetita mea, iar profesional cred ca anul 2004, cand am castigat titlul de «Fotbalistul anului», a fost cel mai bun an al meu.

Ceea ce imi da o satisfactie enorma este faptul ca, atunci cand sunt recunoscut pe strada, de cele mai multe ori lumea ma intreaba de echipa si imi cere autografe.

Cred ca am avut o evolutie foarte buna pana acum si sunt multumit de ceea ce am realizat. Am cateva regrete, dar pentru mine conteaza prezentul si viitorul. Ce-a fost a trecut si nu ma mai gandesc la asta. Se putea si mai bine, dar sunt multumit de ceea ce sunt in prezent.

Fotbalul, pentru mine, a fost la inceput o pasiune, iar cu timpul a devenit o meserie. Placerea oricum ramane, pentru ca acest sport este ceva aparte pentru mine. Am fost de multe ori dezamagit, dar asta este viata. Trebuie sa mergi mai departe, pentru ca nu ai incotro. Cred ca am reusit sa depasesc momentele grele.

Cand nu sunt pe teren, la antrenamente sau la meciuri, timpul meu ii apartine in totalitate familiei. Fotbalul si familia sunt pe primul plan pentru mine. Nu am cum sa le separ una de cealalta. Daca as avea posibilitatea sa o iau de la capat, tot spre fotbal m-as indrepta, pentru ca asta mi-a placut de mic si nu ma vad facand altceva.

Desi am avut esecuri, nu s-a pus niciodata problema sa renunt la fotbal. Imi doresc sa joc cat mai mult posibil, iar cand nu voi mai putea sa joc, tot in acest domeniu voi lucra. Ceea ce visam in adolescenta visez si acum. Fiecare om isi doreste mai mult, dar eu sunt multumit cu ce am. Nu pot sa ma plang. Cred ca toate sfaturile pe care le-am primit de la oamenii care mi-au fost aproape au fost binevenite si m-au ajutat enorm.

Cel mai important pentru mine de ziua mea este sa fiu inconjurat de familie si de prieteni. Ma bucur foarte mult pentru ca sunt apreciat de cine trebuie in tot ceea ce fac.