Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Celebrul dermato-venerolog Justin Diaconu, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, membru al Academiei Europene de Dermato-Venerologie, nu se multumeşte cu o bătrâneţe liniştită. Îşi continuă activitatea la spitalul al cărui director a fost mulţi ani. Justin Diaconu şi-a serbat ieri ziua de naştere, ocazie cu care Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Nu ştiu să pun un diagnostic pentru România”
“S-a creat o luptă între pensionari şi salariaţi”
“Deşi împlinesc 78 de ani, merg la spital, nu mai merg de la ora 7 până la ora 13, merg câteva ore, dau consulaţii şi, datorită faptului că sunt conducător de doctorat, acolo vin şi doctoranzii. Tot pentru că am această vârstă, fac şi nişte bilanţuri şi cred eu că bilanţul nu este atât de nefavorabil. Acum nu mai predau studenţilor, dar am predat la 40 de promoţii de studenţi, dintre care 24, la medicină generală, o promoţie la pediatrie, 13 la stomatologie şi două promoţii în Algeria. Am avut şi 11 serii de rezidenţi şi numeroase serii la specializare.
Nu ştiu să-i pun un diagnostic României, dar în ultimii 10 ani a fost chestie groaznică, dar cel mai îngrijorător mi se pare că s-a creat o luptă între pensionari şi salariaţi, salariaţii împotriva pensionarilor, pacienţii împotriva doctorilor, părinţii împotriva profesorilor, este un scandal total, toţi se luptă împotriva tuturor. Şi la nivel înalt, cele două palate se insultă reciproc. Mi-aş dori o stare de pace socială.
Deşi sunt născut, crescut la ţară până am terminat facultatea nu am plătit nimic, nici pentru studii, dar mai ales pentru cazare şi masă. Am trăit foarte mult prin internate şi prin străini. Acolo mi se asigura masă, casă şi instruire. Am avut profesori de înaltă
ţinută, cu o exigenţă foarte mare. Nu se punea problema că suntem stresaţi, că sunt prea multe ore.
Deşi am scris vreo 20 de cursuri, monografii, tratate, am rămas dator cu două cărţi, din păcate, nu ne mai sponsorizează nimeni. Una era «Diagnosticul diferenţial al bolilor de piele» şi a doua «Dermatologie infantilă». Restul le-am scris pe toate, inclusiv un tratat de terapie dermato-venerologică, bineînţeles că nu singur, am căutat să-i antrenez şi pe cei mai tineri. Ultima carte pe care am scris-o a apărut anul trecut, nu este de specialitate, se numeşte «Lupta mea pentru existenţă».
În afară de sănătate îmi doresc să pot să mai scriu.
