Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Confesiunile” îndrăgitei actriţe Manuela Hărăbor, la cei 40 de ani pe care îi împlineşte astăzi... La mulţi ani!
“Confesiunile” îndrăgitei actriţe Manuela Hărăbor, la cei 40 de ani pe care îi împlineşte astăzi... La mulţi ani!
“Am crescut în lumea filmului, între platourile de filmare şi atelierul de sculptură al tatălui meu de la vechiul Studio de Film de la Buftea. Primul film l-am făcut la 3 ani şi jumătate. Au urmat altele, aproape în fiecare an cât am fost mică. Fără să vreau şi fără să-mi dau seama acest lucru m-a schimbat. Am căpătat o oarecare mândrie, eram diferită de ceilalţi copii, de multe ori eram scutită de şcoală pentru că aveam filmări. Norocul meu a fost că am avut o mamă autoritară care nu m-a lăsat să mi-o iau în cap (prea tare, căci oricum eram un copil cu personalitate şi foarte încăpăţânat) şi, de ce să nu recunosc, că am crescut într-un sistem care, oricât de mincinos şi mizer era, m-a ferit în a-mi pierde minţile în acest miraj care se numeşte faimă şi m-a ajutat să-mi fac o educaţie solidă. Şi cred că a mai fost ceva, o doză mare de timiditate şi bun-simţ moştenit din familie, care a contracarat de multe ori tendinţa de mă crede mai altfel decât eram. Şi apoi, când am crescut şi filmam deja în Pădureanca, vorbele partenerului meu Şerban Ionescu, care îmi spunea că nimeni nu este buricul pământului. Pentru că buricul pământului are şi el un buric, care la rândul lui are şi el alt buric... şi tot aşa, la infinit. Singurele lucruri care au lipsit în vremurile acelea au fost învăţătura moral-religioasă şi conştiinţa că fără Dumnezeu suntem nimic. Profesia pe care mi-am ales-o (sau poate că m-a ales ea pe mine) implică o foarte mare responsabilitate faţă de oameni. Acum douăzeci de ani aş fi răspuns (cu siguranţă am şi făcut-o) că fac această meserie din nevoia de a dărui şi a mă dărui publicului, pentru imensa şansă de a putea trăi într-o singură viaţă atâtea destine diferite. Puţin cam egoist, nu credeţi? Astăzi, când am mai crescut un pic, aş adăuga că minunata profesie a creatorilor de teatru şi film are darul de a crea şi forma personalităţi. În bine sau în rău. Suntem direct răspunzători de educarea publicului.
Astăzi, la cei 40 de ani ai mei, îmi doresc să nu-mi pierd speranţa că va veni o vreme când valoarea şi profesionalismul vor fi din nou la modă.
Citește pe Antena3.ro
Îmi doresc să-mi dea Dumnezeu minte şi răbdare şi înţelepciunea de a accepta cu zâmbetul pe buze orice schimbare de destin. Îi mulţumesc Brânduşei Novac că a fost unul dintre puţinii oameni care a avut curajul să mă reinventeze şi să mă înveţe jocul într-un spaţiu cu adevărat feeric. Şi băiatului meu, Andrei, care în ciuda celor 17 ani şi jumătate a rămas şi va rămâne permanent un copil, ţinându-mă permanent «în priză». Şi mai ales lui Dumnezeu că a avut încredere în mine, dându-mi o viaţă atât de plină. Iar «La mulţi ani!» nu pot decât să-i urez mamei mele pentru toate câte le-a răbdat. În rest, mi-e dor de teatru şi de film.”
