“Astăzi e ziua ta...”:Marius Bodochi.

Urmează un an încărcat pentru actorul Marius Bodochi. Îşi va relua emisiunea “Revolta clasicilor”, va face naveta la Constanţa pentru un spectacol în regia lui Felix Alexa, iar pe scena Naţionalului din Bucureşti va juca în “Shakespeare night”, montată de tînărul Marcel Ţop. Astăzi, slujitorul Thaliei îşi aniversează ziua de naştere.

Urmează un an încărcat pentru actorul Marius Bodochi. Îşi va relua emisiunea “Revolta clasicilor”, va face naveta la Constanţa pentru un spectacol în regia lui Felix Alexa, iar pe scena Naţionalului din Bucureşti va juca în “Shakespeare night”, montată de tînărul Marcel Ţop. Astăzi, slujitorul Thaliei îşi aniversează ziua de naştere.

“Ziua mea mă găseşte la Constanţa. Voi petrece cîteva ore cu fiul meu, iar apoi mă voi reîntoarce la repetiţiile pentru o reprezentaţie în regia lui Felix Alexa, «Terorism» se cheamă, de Fraţii Presniakov. Premiera va fi la sfîrşitul lunii. Între timp, mai lucrez la o coproducţie româno-ungaro-canadiană, «Bibliotheque Pascal». Filmările au loc la Budapesta. Rolul pe care îl interpretez se cheamă Urzică, un traficant de carne vie. E un rol negativ, dar este un rol mişto.
Teatrul îmi place mult mai mult decît filmul pentru că relaţia cu publicul este atunci cînd joci, o relaţie directă, fără nici un fel de trişă, cum e la film, pentru că la montaj tot ce nu e bine se poate scoate, pe cînd la teatru nu se poate, trebuie să joci bine. Aici contează clipa. Filmul e rentabil pentru actor pentru că te face cunoscut. Teatrul nu te face atît de cunoscut, poţi să joci roluri minunate, să fii extraordinar pe scenă, dar dacă nu ai şi latura cu filmul, cu televiziunea, te ştiu foarte puţini oameni şi în ziua de astăzi contează să fii cunoscut ca să vină lumea să te vadă la teatru.
Dacă m-am gîndit să regizez? Îmi place aşa de mult actoria, încît nu mă tentează să regizez. Eu am fost şi profesor 12 ani, am făcut şi nişte spectacole cu foştii mei studenţi, dar atît. Nu cred că aş fi foarte bun regizor. Cred că aş fi obositor pentru ceilalţi. Am renunţat la profesorat pentru că am vrut să iau o pauză. Am foarte mult de lucru ca actor şi din păcate nu le poţi împăca pe amîndouă. Nu e destul ca profesor de actorie să te duci de două ori pe săptămînă cîteva ore. Un profesor de actorie trebuie să se întîlnească cu studenţii lui dacă nu zilnic, măcar la două zile. Nu am timp fizic şi am zis să o las pe mai tîrziu.
Tinerii actori de azi nu sînt înţeleşi. Fac parte dintr-o altă generaţie şi este aiurea să le spui că înainte de anii ’90 făceam asta şi asta. Sînt cu totul şi cu totul alte vremuri, lor le e mult mai greu pentru că, deşi sînt oportunităţi vaste, posibilitatea de afirmare e mai dificilă. Mulţi dintre cei ce conduc destinele teatrelor, filmelor, televiziunilor nu le acordă destulă încredere: «Nu sînteţi cunoscuţi, nu sînteţi vedete.» Dar nimeni nu s-a născut vedetă. Te-ai născut om, te-ai făcut actor, iar apoi, printr-o conjunctură ai devenit cunoscut. Trebuie să li se acorde mai multă încredere. Lipsa ei poate inhiba.”