Astăzi e ziua ta: Marius Chivu

Marius Chivu dezvoltă cu măiestrie ceea ce i s-a predat pe vremea când era student. A simţit, a intuit rosturile actorului şi imensa bucurie pe care poate să ţi-o ofere găsirea acelor elemente care conturează un destin ce nu-ţi aparţine decât scurtă vreme şi pe care îl duci până la capăt folosindu-te de minte, trup, voce şi mai ales talent. Modest în faţa marilor artişti şi rece când are de-a face cu "vedetele" momentului. A învăţat enorm de la profesorul său drag, Adrian Pintea, care pentru el rămâne un uriaş creator de personaje. Marius Chivu şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere.


"La noi şi steagul stă aplecat"
"Am strâns cureaua şi, fiind mai solid, s-a rupt.
Şi ce dacă e criză? Actor, 36 de ani, prestez prezentări tv, live, recit poezii, texte de teatru la cerere. Moş Crăciun, Moş Niculae, spiriduşi, doar în sezonul de iarnă. Nu ştiu dacă ziarul dumneavoastră nu a fost în­chis, dar dacă supravieţuieşte, vă rog să publicaţi acest anunţ. Vă mul­ţumesc de ziua mea. Hai că noi suntem altfel. Suntem români şi avem o stea în frunte. Şi ştiţi ce? Nu avem cum să scăpăm de ea. Suntem predestinaţi. Neam de învingători.

După o revoluţie la care s-a luat nota 10, intrăm în UE, dar începe criza mondială. Bun. Intrăm în NATO. Şi să sperăm că e doar atât. Hai să nu tulburăm apele şi pe acolo, deşi ne-am făcut prieteni noi care au elicoptere. E ceva cu astrele la noi. Bine că figurăm pe lista celor 191 de ţări de pe mapamond şi nu pe cea cu teritorii anexe, 69 la număr. Mai bine tac, că poate dau idei politicienilor şi vând ţara pe bune. Ne trec de la rang de ţară normală la ţară anexă. Oricum suntem greu de găsit. Ca să ajungi aici trebuie să treci proba teoretică şi să răspunzi la următoarele întrebări: Unde poţi trăi experienţe noi cu oameni reali? Unde poţi să călăreşti zebre şi să mănânci fructe peşti din copaci? Care este singura ţară din lume în care femeile au dreptul legal de a se căsători cu patru băr­baţi în acelaşi timp? Ai răspuns, ai intrat, ai văzut şi ai plecat. Ţi se dă şi o frunză. Aia ţi-o pui unde vrei tu. Eu o pun la presat. O păstrez suvenir. La noi şi steagul stă aplecat. Stă în jos, umil, în semn de respect, proba­bil, fiindcă culorile sunt aşezate de la lance în jos. Nu în sus. Nu demn. Nu curajos. Mai discret. Şi nu sunt roşu, galben şi albastru. Sunt fix pe dos: albastru, galben şi roşu. Şi dacă noi am luat stema aia de pe drapel şi a rămas o gaură, cine a cusut la loc cu galben? Că vorba aia, nu era prinsă cu arici sau capse; s-a decupat, s-a tăiat. E o gaură acolo. Aş vrea să ţin şi eu steagul pentru unii câteodată. În semn de respect pentru că în ţara mea există cultură şi educaţie. Şi sănătate. Şi mult mai multe. Am hotărât să-mi urc semnele de întrebare pe scenă şi v-am prezentat un fragment din spectacolul «Consti­tuţia României». E o muncă dificilă, dar merită. Va fi gata în septembrie. Vă urez Forţă de Muncă şi Iubire!"

 
P.S.: "Pe cititorii care au comentarii şi observaţii inedite la adresa Constituţiei României îi invit să vină cu idei pertinente... (varianta electronică - secţiunea comentarii), fiindcă eu nu serbez, eu muncesc. Vor fi parte a echipei de realizare."