Destinul său a fost acela de a duce în spate o lume, iar această lume a aşteptat mereu ceva precis de la el, şi anume cheia care deschide uşa spre sensurile comice ale vieţii. Cu asta s-a ocupat, cu asta se ocupă în continuare actorul Mitică Popescu. E suficient să urmăriţi emisiunea pe care o realizează pentru ca să înţelegeţi de ce cheia este chiar el. Există actori care, chiar dacă citesc Mersul trenurilor reuşesc să stârnească valuri de râs, probabil datorită unor legi nescrise, misterioase, doar de el ştiute. Mitică Popescu face parte dintre aceştia. Cu chipul său de o blândeţe neţărmurită, privirea caldă, modestia incredibilă, Mitică Popescu te cucereşte pentru o viaţă, nu doar pentru un sezon. Astăzi împlineşte 77 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Sunt antrenat să trec peste momentele grele
“Talentul este un cadou de la Dumnezeu. Noi trebuie să avem grijă să muncim, să îmbrăcăm şi să respectăm acest dar”
“Ce am făcut în ultimul timp? Simplu. Merg la televiziune să înregistrez pentru emisiunea pe care o am de peste 14 ani, la care lucrez în fiecare săptămână. Apoi, ca orice om, mă uit la televizor, cărţi, de citit nu de poker, muzică, mă plimb şi în ţară, şi afară în funcţie de situaţia materială şi mă bucur, îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă că mai prind încă o zi şi îmi doresc să fiu sănătos. Sunt un om credincios, dar nu fac parte din cei care umplu bisericile, sincer să fiu. Mi-e suficient ceea ce cred eu, să nu vă imaginaţi că dacă m-aş duce la biserică mai des asta mi-ar întări credinţa. În locuri din acestea, în general, pentru că mă consider şi eu cât de cât o persoană publică, când apari în mulţime, indiferent că e biserică, nuntă sau botez vrând, nevrând atragi atenţia şi nu prea-mi face plăcere. L-am văzut pe Mitică Popescu la biserică! Cum sună? Merg în fiecare zi pe jos, pentru că la vârsta mea am mai multă nevoie de sfaturile medicului, ale preotului le-am învăţat. Noi spunem foarte uşor când prezentăm pe cineva «prietenul meu», dar prietenia înseamnă puţin mai mult şi prietenul la nevoie se cunoaşte şi în timp, nu accidental. Mi-e greu să mă laud că am mulţi prieteni. Am cunoştinţe, am amici la care ţin, cu care mă întâlnesc, dar totuşi nu pot să spun că am mulţi. Poate altă lume beneficiază de mai mulţi prieteni. Respectul şi sinceritatea sunt oricum pe primul plan în prietenie, la fel ca şi în căsnicie. Iar cu un partener de sex opus dacă nu există şi prietenie e mai greu. În primul rând asta rezolvă în parte şi Dumnezeu, am crezut mereu în destin chiar dacă pe vremuri se numea «Dacă». Nu aveai voie să pronunţi cuvântul sau să crezi în el. Se spunea «Dacă» nu fac cutare nu mi se întâmpla ceva… Spuneam şi eu ca toată lumea, dar în sinea mea ştiam ce înseamnă. În viaţa noastră a actorilor, acea chemare, acel cadou, talentul ca să spunem aşa, e de la Dumnezeu. Pe pământ trebuie să avem grijă să muncim, să îmbrăcăm şi să respectăm acest dar. Trebuie să munceşti pentru asta şi trebuie să mai ai şi puţină şansă. Am ca orice om şi amintiri plăcute, şi amintiri mai puţin plăcute. Sunt antrenat să trec peste momentele grele. Am experienţă”.