"Astazi e ziua ta..." - Nicolae Rotaru

A scris si a publicat peste 40 de carti. De curand, si-a incheiat cariera militara in grad de colonel, dupa 35 de ani de activitate, "din superstitia ca generalii isi pierd libertatea si, uneori, chiar simtul masurii". Astazi, colonelul conferentiar doctor Nicolae Rotaru implineste 55 de ani.

"Berbec ce sunt, voi fi impetuos..."

"La 55 de ani, de obicei, tinerii de mai multa vreme (vezi Ion Iliescu) nu dau in mintea femeilor, care-si ascund varsta, ci spun ca se simt cu ceva decenii mai vigurosi. E si cazul meu, desi mi se intampla in tramvai (e drept, rar, fiindca merg mai mult cu masina la scara, ale mele, si scara, si masina!), atunci cand admir unele posibile muze, acestea sa-mi ofere locul. In sfarsit, pot sa scriu tot ce vad, fara sa mi se mai atraga atentia: "Vezi ce scrii!". Pot sa port uniforma in fine, inclusiv ordinele si decoratiile de care m-am invrednicit, fiindca la cazarma am umblat numai civil, dar nu mai pot intra in unitati militare, pentru ca un general... zaharisit mi-a anulat acest drept abia primit, ca sa nu mai vad si sa scriu cine stie ce despre structurile MAI. Dupa ce am parasit, din motive de macaz politic, timona revistei Pentru Patrie, repatriindu-ma in Inspectoratul General al Jandarmeriei ca lider al structurii de comunicare si cultura, am reusit sa-mi ispravesc proiectul editorial "Biblioteca Jandarmului", lansand, cu prilejul incheierii mandatului de ofiter activ si al implinirii varstei de 55 de ani, volumul al saselea al cunoscutei serii de carti inspirate din viata de cazarma, intitulat semnificativ "Linia de sosire" si aparut la Editura MAI, precum si editia a doua a crestomatiei "Comunicarea in organizatii militare". Dar cred ca important e ce o sa fac azi, c-o sa fiu... inundat de amici, bombardat de SMS-uri (noroc ca nu se mai asculta telefoanele, ci numai convorbirile!), ocolit de plicurile cu texte semnate de secretare ale unor sefi, fiindca nu mai apar pe listele de protocol, luat la rost de consoarta si fiu, amandoi demilitarizati la Interne, pentru ca nu e frumos ca, daca nu mai beau eu (dupa metoda Mircea Micu), sa nu-i cinstesc pe cei care ma vor felicita, mai ales ca e vorba de prima zi din saptamana a 13-a a anului. O clipa ma voi gandi la Maria Banus, Adrian Severin, Al. Kiritescu, Emerich Jenei, ca si la Gorki, Llosa, Lobacevski, Laplace si Smoktunovski, care s-au nascut in aceeasi zi cu mine, dar si la V. Woolf, E. Ionesco, S. Rahmaninov, M. Musorgski si bunul meu prieten Gh. Tomozei, care au plecat dintre noi tot intr-un 28 de martisor. Berbec ce sunt, voi fi impetuos si beligen, voi aprecia cadourile fosnitoare (cartile, desigur, nu bancnotele!), voi scrie pagini melancolice, voi citi Salinger si nu voi pierde Tuca Show-ul televizat in direct ca, mai ieri, Revolutia al carei... terorist (cu amintiri la zi) am fost. In rest, voi simti in auz, ca pe un zar de fuga, sonoritatea a doua cifre: 55 - mult jinduite ca note, in anii scolilor, cu sau fara epoleti..."