Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Facem loc explicațiilor distinsului etnolog Gheorghiță Ciocioi, părintele acestei îndrăgite rubrici: „Termenul «maraton» provine din márathos (μάραθος). Cu înțelesul, în greaca veche, de «fenicul». Da, chiar așa! Urmăriți lămuririle: „Celebra bătălie din anul 490 î.Hr de la Marathón (Μαραθών) s-a desfășurat într-un «loc cu fenicul». Câmpul în care creștea această plantă a devenit un nume legendar. Victoria grecilor împotriva perșilor, la Marathon, a fost vestită la Athena de ostașul Phidippides. Acesta va alerga, fără oprire, cu puțin peste 40 de kilometri. Odată ajuns în cetate, va striga athenienilor: «Nenikēkamen!» («Am învins!»), după care va muri. Din cauza epuizării. Michel Bréal și Pierre de Coubertin, iubitori de legende grecești, vor avea inițiativa introducerii cursei de «maraton» la primele Jocuri Olimpice moderne din 1896 de la Atena.
Nuanțe formidabile
Povestea cuvintelor merge mai departe. Sub lupă, un termen de care abuzăm deseori - formidabil: „Formidabil (care n-a fost chiar... formidabil)”. Cum așa? Din nou filologul Gheorghiță Ciocioi: „Folosit astăzi la noi cu sensul de extraordinar, uimitor de-a dreptul. Termen preluat în română din franceză, unde are sensul de «fantastic», «grozav». Engleza, deși l-a moștenit și ea din latină, precum franceza, a rămas mai aproape de înțelesul dintru început al termenului, sensul fiind acela de ceva care intimidează, impresionant prin însușirile avute”.
Înfricoșări
Mai mult: „În latina din secolul al XV-lea «formidabilis» se tălmăcea prin «care provoacă frică» sau «înfricoșător» (din rădăcina verbului «formidare» (a se teme) și din «formido» (teamă, groază). Rădăcina ar fi una proto-indoeuropeană, cu sensul de «rigid». De aici, «a înlemeni» de frică. «Formidabilis» descria ceva care inspira frică, groază, un lucru «mare», care descuraja, intimida. În timp, evoluția termenului a condus către percepția a ceva ca fiind impresionant, văzut ca «formidabil» din admirație și respect”.
Voda-vodă - ce pereche!
În continuare, un joc de (ne)potrivire a cuvintelor: „Părintele Filotheu de la Petru Vodă se întreabă dacă nu cumva am putea numi Biserica «una sfântă, cuvântătoare şi apostolică», considerând că în primul mileniu creștin «zbor» avea şi înţeles (de termen) ortodox - în dialectul aromân «zbor» fiind «cuvânt». «De ce să nu socotim astfel lucrurile»?, e de părere. Sigur, ce ne-am face dacă n-ar fi dicționarele, înregistrările de termeni, studiile! Cel mai probabil, am gândi aproape la fel... Îmi aduc aminte de regretatul părinte Ganciu. «Potrivea» adeseori termeni din chineză și română. Iar dacă «nu pricepeai», trecea la slavă, mai aproape de zona noastră.” De pildă: „«Vodă» era românesc neapărat, altfel cum să se tragă el din «voda» (în limba slavă) - apă! În zadar să-l convingi că are legătură cu «vodit’» - a conduce, că e o prescurtare din voievod - conducător militar/în război/luptă. În fine, Biserica, da, nu poate fi, în Simbolul de credință, în loc de catolică, cuvântătoare”.
Loc de schimbat cuvinte
Amănunțit: „«Sobor» nu e «zbor» (cuvânt). Părintele aduce drept argument, în cazul dat, cuvântul «sbornic», ori «sobornic», amintind că unele manuscrise româneşti poartă numele de «zbornic». De la «zbor»/«cuvânt» poate. «De aceea» - spune părintele - «multe miscelanee româneşti poartă titlul de Cuvintiernic, din Zbornic». Concluzie: «Poate că slavonescul събо̀рьнѫѭ (săbornaia - sobornicească) vine, de fapt, dintr-un românesc zborniu». Așadar, «una sfântă, cuvântătoare şi apostolică Biserică». Fără doar și poate, e doar o întrebare. Și poate că una cu tâlc... Că aromânii au împrumutat de la slavii macedoneni «zbor», e limpede. Și da, el provine din sobor (sъborъ, protoslavă) - adunare, sobor - loc tribal în care «se schimbau cuvinte». De altfel, și «cuvânt» în română e din latinescul «conventum» (de la a se aduna, reuni). De la slavi, legat de «zbor», avem, de asemenea, a sporovăi (din zboruva/m. Prin urmare, cu totul pe dos, adunarea, soborul («săbirati»/«събирати» - a aduna, a strânge laolaltă - «să» - împreună; bor/bira - a aduna, a culege) au dat numele «zborului» amintit”.
Plinătate
Aproape de final: „Cât despre Sbornic/Sobornic, acesta are sensul de culegere, adunare de texte, Zbornic fiind doar o variantă a numirii în cauză prin trecerea lui «s» în «z», întâlnită nu o dată în limbile slave, dar și în română. «Cuvintiernic» - «se trage» de la cuvintele părinților, spusele lor, venind dinspre ceea ce noi numim Cazanie (skazanie, skazat' - a cuvânta, a grăi, a spune, a vorbi, predica, cuvinte pe o anumită temă, adeseori însemnate pe hârtie). Biserica exprimă, așadar, întregul, are ca atribut plinătatea, e catolică, fără avea vreo legătură cu soborul, zborul, cuvântarea amintită. Nu poate fi «cuvântătoare» - în Crez. Zboară în vimtu, ca să rămân în aromâna invocată”.
Pastila de religie
Despre sobornicească și universală fără încrâncenare... Cazul Bisericii Ortodoxe Bulgare
În siajul termenului „sobor”, expus și mai sus: „Prin Protocolul nr. 10 din 9 iunie 2017, Sf. Sinod al Bisericii Bulgare a hotărât ca în noile ediții ale cărților de cult, începând cu Ceaslovul, să fie folosit termenul de «universală» («vselenska») în loc de «sobornicească» («săborna») în Simbolul de Credință. Astfel, «[Cred] Într-una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică» (... «съборна и апостолска Църква») a devenit de la acea dată «...Universală și Apostolică Biserică» («...вселенска и апостолска Църква»). Motivele teologice și lingvistice ale hotărârii sinodale? Evitarea confuziilor lingvistice. În limba bulgară, cuvântul «събор» («sobor»), astăzi, înseamnă adunare, serbare, târg, adunare populară, catedrală, hram etc. Solemnitate mistică pierdută în timp, termen echivoc, așadar. Termenul «вселенска» (ecumenică/universală) a fost considerat de teologii sinodali bulgari ca exprimând mult mai limpede caracterul universal/neteritorial al Bisericii lui Hristos. Desigur, schimbarea a generat dezbateri aprinse în rândul clerului și al credincioșilor, chiar și după 2017 unele calendare de buzunar fiind tipărite cu termenul «sobornicească». S-a dorit însă a fi o «tranziție pașnică». De fapt, «prin universală», se revenea la tradiția tălmăcirii primelor cărți de cult în limba bulgară, ce au folosit chiar acest termen - «sobornicească» fiind inclus după decenii bune de la acea dată, în limbă, sub influența rusă și a slavonei ruse”.
Termenul «maraton» provine din márathos (μάραθος). Cu înțelesul, în greaca veche, de «fenicul». - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
În latina din secolul al XV-lea «formidabilis» se tălmăcea prin «care provoacă frică» sau «înfricoșător» (din rădăcina verbului «formidare» (a se teme) și din «formido» (teamă, groază). - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Că aromânii au împrumutat de la slavii macedoneni «zbor», e limpede. Și da, el provine din sobor (sъborъ, protoslavă) - adunare, sobor - loc tribal în care «se schimbau cuvinte». - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Sbornic/Sobornic, acesta are sensul de culegere, adunare de texte, Zbornic fiind doar o variantă a numirii în cauză prin trecerea lui «s» în «z», întâlnită nu o dată în limbile slave, dar și în română. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
În limba bulgară, cuvântul «събор» («sobor»), astăzi, înseamnă adunare, serbare, târg, adunare populară, catedrală, hram etc. - Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Citește pe Antena3.ro
