Romeo Dediu, desi canta de putin timp, a fost spre uimirea lui cooptat, in 1993, in formatia "Holograf". Si-a gasit locul imediat printre ceilalti membri. Acum nu se mai vede facand altceva cu mai multa pasiune decat muzica. Chitaristul solo al indragitei trupe implineste astazi 37 de ani.

"Astazi, de ziua mea, avem concert la Brasov"

"Inca nu are vreo importanta trecerea anilor pentru mine. E prea devreme acum. Poate dupa 45 de ani incolo... Deocamdata arat ca la 20 si mintea tot ca la 20 o am. Sunt un copil cu copil. Dintre statiile pe care le-am avut la dispozitie, consider ca am coborat la cea care trebuia. Si profesional, si familial ma simt un om implinit. Ma implic atat cat pot in viata de familie. Pe acest plan, sunt foarte bine. Sunt multumit. Poate daca ma nasteam in alta tara era altceva, in conditiile date mai bine nu se putea. De ziua mea se intampla sa fiu mereu plecat. Nu cred ca am stat, de cand sunt in «Holograf», vreodata pe 20 mai acasa. Ori eram la concert, ori era cu o zi inainte de concert si eram deja plecat. Astazi, de ziua mea, avem concert in Brasov. De vreun an lucram la un nou album. Va iesi in toamna, probabil ca in octombrie va fi lansarea. In ultimul timp stam mai mult in studio si lucram intens. Cand se apropie o lansare de disc devenim mai seriosi. De fapt, secretul longevitatii acestei trupe este seriozitatea. Facem o melodie, ne place, o tragem, apoi o stergem si uite asa pana iese ce ne dorim. Sunt pana acum unsprezece melodii si daca mai avem timp sa facem, mai facem, daca nu, ne oprim la astea. De obicei, piesele se lucreaza la gramada. Venim la sala si «hai, cantam baieti!», si vedem ce iese. La albumul asta, Mugurel, colegul meu, a venit cu vreo patru-cinci idei de piese, pe care noi restul stam si le orchestram. E un pic mai dificil sa cadem de acord asupra unei piese din prima, plus ca suntem sase-sapte insi si tot atatea pareri si gusturi. Dintre toate piesele «Holograf», melodia mea preferata este «Oriunde te vei afla», de pe albumul «Banii vorbesc». Imi place, pentru ca este o piesa la care eu nu am participat. Sunt un om norocos. Fac ceea ce-mi place. N-as face nimic altceva cu mai mare pasiune decat muzica. Cand am intrat in trupa, eu cantam doar de un an, un an si jumatate cu niste tipi din Constanta. Practic, eram un incepator. Cand mi s-a propus sa fac parte din «Holograf» n-am stat pe ganduri. Lor le placea cum arat, ca aveam parul lung si ca aratam bine. Asa am inteles mai apoi. Or fi fost si alte calitati... Vreo doua-trei luni am fost ametit, apoi, vrand nevrand, mi-am revenit, cand am inceput concertele si repetitiile. Am multe momente placute de-a lungul anilor, dar cele mai impresionante sunt concertele de lansare la fiecare doi ani sau cand lansam cate un disc si e Sala Polivalenta plina sau pe unde le mai facem. Aceste momente sunt cele mai frumoase. Sper ca si la urmatorul concert, din octombrie, sa fie la fel."