"Astazi e ziua ta..." - Tamara Cretulescu

Chiar daca trecerea timpului i-a mai potolit temperamentul navalnic, entuziasmul contaminant care o caracterizeaza "poate ridica in picioare colegi obositi". Astazi, actrita Tamara Cretulescu implineste 56 de ani.

"Toata viata mea este teatrul"

"Varsta mea nu mai are nici o importanta, pentru ca atunci cand ai un copil care creste langa tine si care intamplator e nascut numai la 7 zile de ziua mea, toata atentia mea se indreapta spre el. Am fost extraordinar de impresionata ca Vladimir al meu a implinit 20 de ani si e barbat in toata firea. In trecut imi aniversam ziua de nastere ca pe vremea batranilor. Faceam ceaiuri, astia mici cand aud de ceaiuri... Vladimir ma si intreba "... adica beati ceai?" I-am explicat, iar el mi-a spus sa-l denumesc bairam. Toata viata mea este teatrul si baietelul meu. Acum 20 de ani, 31 martie m-a prins in maternitate. A fost cea mai interesanta zi de nastere, pentru ca aveam un "Oracaila" dragut alaturi, si toti doctorii m-au imbratisat. Atunci s-a schimbat totul. Nu vreau sa ma gandesc ca a mai trecut un an, dar cu varsta am strans din dinti, mai ales dupa ’90, cand lucrurile s-au schimbat cu o rapiditate extraordinara, am inteles ca, daca nu ma schimb o data cu timpul, nu numai ca sunt pierduta eu ca artista, dar sunt pierduta si ca mama, pentru ca ramaneam in urma in fiecare zi. Sunt destul de mandra de mine, in sensul ca am tinut pasul. Nu am crezut ca in zece ani un om se poate schimba atat de mult, mai ales la o varsta la care de obicei spui ca ai incheiat socotelile. Cu trecerea timpului, temperamentul meu navalnic s-a mai potolit nitel, nu foarte mult, si sunt bucuroasa ca uneori iau decizii mai intelepte. Mie imi place varsta asta, te simti mai liber, ai scapat de-o gramada de lucruri... Cum spunea Cioran: "Abia astept, daca o vrea Dumnezeu, sa implinesc 60 de ani, cand esti cu adevarat liber" Cred ca datoria noastra, ca actori, este sa cream un public nou, pentru ca altminteri am fi ca ursul care isi suge laba in timpul iernii, in sensul ca noi beneficiem de un public format in alte vremuri, cand teatrul era ultimul bastion. Acest public incepe sa oboseasca... Alaturi de Olga Tudorache am mai realizat un spectacol pe care il joc la Teatrul Mundi, se numeste "Peste cu mazare›› si inca mai primesc felicitari pentru filmul pe care l-am facut impreuna cu Malvina Ursianu, "Ce lume vesela". Sunt o persoana tonica si care, daca nu e obosita sau n-are o problema, are un entuziasm contaminant. Sunt bucuroasa ca pot sa ridic in picioare colegi obositi... Ma consider o persoana benefica si tonica."