Astăzi e ziua ta... Traian Orban!

"Au trecut atâţia ani..."
De 18 ani este preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 din Timişoara. A dorit ca evenimentele care au schimbat atât de multe în România, care ne-au schimbat şi pe noi, să nu fie uitate. Traian Orban împlineşte astăzi 65 de ani. La mulţi ani!

Desen de Romeo Răileanu

"În prezent, Memorialul Revoluţiei funcţionează şi mii de oameni, elevi, studenţi, turişti din ţară şi din străinătate vizitează muzeul nostru, expoziţiile şi filmele. A fost multă muncă, încât abia acum îmi dau seama că de fapt au trecut atâţia ani... Iniţial, clădirea – sediul actual al Memorialului – a fost foarte deteriorată, dar primind fonduri de la bugetul de stat, donaţii şi sponsorizări am reuşit s-o dăm în exploatare aproape în totalitate, să devenim prin lege din anul 2000 ansamblu de interes naţional. Lucrăm zece angajaţi, conform statutului regulamentului. Acum, în preajma momentului aniversării a 20 de ani de atunci, continuăm să ne îndeplinim menirea pentru neuitare, publicăm seria de documente începută cu ani în urmă, facem şi deplasări în alte oraşe din România şi în alte ţări, pentru promovarea istoriei recente din România nu izolat, ci în contextul Anului Istoric European 1989. Ne dorim să continuăm acest proces de răspândire a cunoaşterii pentru toţi cei interesaţi şi din dorinţa de a sădi un sentiment de recunoştinţă, de mândrie faţă de neam şi ţară. Prin ceea ce am trăit şi am făcut, am dorit să nu existe diferenţe între ceea ce spun şi ceea ce fac. Poate de aceea la 17 Decembrie 1989 am fost împuşcat grav în Piaţa Libertăţii şi strigam alături de foarte mulţi timişoreni «LIBERTATE!». Am reuşit ca proiectele noastre să fie susţinute de foarte mulţi timişoreni, de administraţia locală şi nu numai. Memorialul Revoluţiei a devenit pentru mine un mod de viaţă. Sunt atât de multe de aflat, de scris şi de păstrat pentru cei care vin din urmă. Acum, după multă muncă, constat cu tristeţe şi îngrijorare că imobilul pe care l-am reparat, consolidat şi care a devenit Sediul Memorialului Revoluţiei – singura instituţie de acest fel din România – a fost între timp revendicat, a fost retrocedat, au fost şi sunt litigii în acest sens. Pentru noi, retrocedarea clădirii înseamnă suspendarea activităţilor Memorialului Revoluţiei... acum, după 20 de ani de muncă, de păstrare a memoriei. Este însă trist că multe dintre idealurile revoluţiei nu s-au împlinit, că sunt uitate din interese «majore» şi de grup. Doresc un sprijin al Jurnalului Naţional, dar şi al personalităţilor României, care pot salva clădirea cumpărând-o şi redând-o patrimoniului Naţional. Doresc împlinirea acestui deziderat în folosul tuturor celor care sunt preocupaţi de acest domeniu atât de ignorat, dar extraordinar de important pentru neam şi ţară. Iar pentru mine, personal – sănătate, să pot continua."