"Celor mai mulţi oameni le îmbătrânesc şi le mor motivaţiile de o viaţă. Când nu doare, bătrâneţea nu-i cea mai proastă afacere. Totul e să-ţi numeri zilnic motivele de a continua – să lucrezi, să speri, să te bucuri de prezent –, iar dacă-ţi ies mai puţine ca ieri, să cauţi şi să cultivi altele, la fel de bune sau chiar mai bune decât cele consumate. Cunosc câţiva oameni care s-au antrenat, ca şi mine, în ideea de a nu îmbătrâni degeaba, de a face bătrâneţea demnă, productivă şi, în câteva privinţe, o plăcere pentru cei din jur. Actorii ştiu că ieşirea din scenă e la fel de importantă ca intrarea în scenă. Cât eşti tânăr, nu conştientizezi că eşti tânăr. Tinereţea e ceva de la sine înţeles.
La 71 de ani, ai două oportunităţi: să conştientizezi că eşti bătrân sau să conştientizezi că nu mai eşti tânăr şi să cauţi soluţii ca senectutea să fie ceva tot atât de natural şi de suportabil ca şi tinereţea. Oricât de motivat în toate cele bune aş rămâne la 71 de ani, oglinda devine o realitate niţel stânjenitoare. Ideea e să nu mă mai uit în oglindă. Numai că mă uit tot mai des şi mai adânc în mine şi-i tot aia. Noroc că mă ţine mintea şi pot să scriu, fără să fiu moşul ăla care ocupă locul unora mai tineri. Cred că aici e secretul meseriei. Scrisul nu mai e o trudă şi nici un chin, cum le place netalentaţilor să se dea mari cu neputinţele lor. Scrisul devine organ şi compensează mult din oboseala altor organe. La mulţi ani tuturor, de ziua mea!"
Citește pe Antena3.ro