Astăzi e ziua ta... Vasile Băran

“Inspiraţia… ca o bătaie a vântului”
“Nu calculatorul dă o direcţie nouă literaturii, ci literatura depinde de creatorii ei. Tehnica nu influenţează în nici un chip literatura... Omul iubeşte, pătimeşte, creează, se dărâmă, se înalţă şi asta nu depinde niciodată de progresul tehnic”, ne-a mărturisit scriitorul. Vasile Băran împlineşte astăzi 78 de ani. Îi urăm “La mulţi ani!”.

Desen de Romeo Răileanu

“Chiar zilele acestea îmi va apărea un roman care se numeşte «Moartea brazilor» şi este dedicat celor 20 de ani care au trecut de la asasinarea soţilor Ceauşescu. Mă pregătesc de lansare, pentru că acesta este evenimentul meu numărul unu. Pasiunea pentru literatură o am de când m-am născut... Am scris încă din şcoala primară. Scriam poezii şi nu mi-e ruşine nici acum să le citesc, dar nu le-aş da publicităţii, pentru că păstrează ceva din naivitatea copilăriei. Am început să scriu de foarte mic, de când l-am cunoscut pe Eminescu. Pentru mine, învăţătorul total a fost Eminescu. El mi-a transmis totul, încât îl copiam. Am debutat la 20 de ani, în Luceafărul.

De la debutul meu în proză nu am mai scris niciodată poezie. Am inventat un nou gen, numit microsion. Am fost foarte apreciat de maestrul Geo Bogza. Apăruseră nişte discuri muzicale mici şi mie mi-au plăcut atât de mult, încât am început să scriu după ele «amintiri din copilărie». Le-am zis microsioane. Celor care aveau un iz satiric le-am zis microsioane satirice, celor romantice le-am zis microsioane pur şi simplu. De atunci şi până acum au rămas cu acest titlu. Cu ele am debutat în Luceafărul, de acolo le-a preluat România Literară şi am rămas cunoscut între 20 şi 30 şi ceva de ani ca autor al acestor microsioane. Apoi am scos câteva volume tot de microsioane. Astea au fost volumele mele de proză, a urmat romanul «Cuptorul de ars cărămidă» în 1970. Aşa au început scrierile mature... care au ajuns acum la numărul 55. Sunt romane, nuvele şi povestiri.

Inspiraţia este ca o boare, ca o bătaie a vântului. Toate aceste transmiteri de unde a trăirilor sunt lucruri colosale ce ţin de un mers anume al gândului, al amintirii... Inspiraţia ţine de o anumită concentrare a gândurilor la un moment pe care nici nu l-ai bănuit. Eu vreau să public neapărat o carte unde voi fi explorator cu totul şi cu totul deosebit.

Pe sub casa mea de la ţară trece un pârâu care nu ştiu de unde vine şi abia ştiu unde se varsă. Singura carte pe care o am în cap acum este să fac istoria acestui pârâu. Voi ajunge în mod sigur să văd că el se varsă în Mediterană... adică merg pe urmele lui clipă de clipă până când dau de capătul de sus de la Parâng. Vreau să ajung acolo până unde a mers Brâncuşi... Se spune că Brâncuşi a descoperit undeva sub Parâng o pădure de corni şi din acel corn el a făcut prima Pasăre Măiastră. Vreau să dau peste acele urme...

Vreau să scriu «Exploratorul»“.