Se mandreste cu participarea la cresterea Cenaclului Flacara si cu producerea si realizarea festivalului "Om bun", ajuns la a 15-a editie. A editat 12 albume dedicate celor cu care a comunicat ani si ani de-a randul prin muzica si vers. Maine, renumitul folkist Victor Socaciu implineste 53 de ani.

"Dintr-o pasiune, muzica a devenit profesiune"

"Primesc noul an din viata mea cu speranta ca proiectele din acest an si din anii viitori se vor indeplini, ca lucrurile vor merge bine, si in familie si in profesie. Nu va fi o zi prea sarbatorita pentru ca sunt in doliu. In urma cu o luna mi-a murit mama si nu pot sa fac sarbatoriri spectaculoase. Dar in familie, cu Marina, cu copiii, cu tatal meu si cu socrii, vom sta la un pahar de vorba. Cele mai frumoase cadouri sunt cuvintele calde venite din suflet si prezenta celor dragi. Au fost tot felul de intamplari de ziua mea de-a lungul timpului. Intr-un an eram in Muntii Piatra Craiului, la o cabana, cu prietenii mei; altadata eram la New York; in alt an eram in avion si zburam peste Siberia. La sarbatorirea unei zile de nastere am invatat sa dansez twist. Imi aduc aminte cu mare placere ca o data am lansat premiera unui spectacol la care tin foarte mult. Acest spectacol de muzica si poezie, numit «Muntele dragostei», il realizam la Teatrul «Ion Creanga» si intrase in stagiunea teatrului. Jucam alaturi de marea actrita Leopoldina Balanuta. Dupa premiera, multi din realizatorii acelui spectacol si multi din prietenii mei ne-am strans la mine acasa si am petrecut pana noaptea tarziu. A fost o noapte de neuitat. Intre 40 si 50 de ani, in aceasta perioada de varsta, se spune ca anii trec foarte repede. La mine s-a intamplat acest lucru cu atat mai mult cu cat, dupa Revolutie, s-au succedat foarte multe evenimente si nu am simtit practic cum au trecut anii. Daca m-as intoarce in timp, m-as intoarce in anul 1989, dar nu ma plang nici pentru prezent. Dintr-o pasiune, muzica a devenit profesiune. Nu pot sa spun ca eu am ales drumul acesta, cred ca drumul m-a ales pe mine. Daca nu faceam muzica, eram ori politician, ori chirurg. Am reprezentat Romania, in anul 1984, la o competitie internationala de creatie, unde am obtinut premiul al II-lea din 30 de tari participante. Acest lucru mi-l amintesc cu bucurie si chiar cu mandrie. Participarea la cresterea Cenaclului Flacara a fost iarasi un moment destul de important in cariera mea. Producerea si realizarea festivalului «Om bun», ajuns la a 15-a editie, inseamna pentru mine foarte mult, iar albumele editate (12 la numar) au fost niste impliniri din punct de vedere profesional. Pe plan personal, copiii mei sunt cea mai mare realizare. Imi doresc sa fiu sanatos si sa-mi pot indeplini cele cateva proiecte, care sper sa vina in intampinarea celor cu care am comunicat ani si ani de-a randul prin muzica, prin vers. Am citit undeva urmatorul dicton care m-a marcat: «Sa nu te iei prea tare in serios, pentru ca ai putea deveni ridicol!». Eu ma definesc ca un «om bun»".