"Astazi e ziua ta..." - Virgil Andriescu

Actor de teatru, film si televiziune, Virgil Andriescu a intrat in ultimii ani intr-un con de umbra nemeritat. Aniversarea celor 69 de ani pe care ii implineste astazi i-a adus insa revenirea in lumina reflectoarelor.

"Multumesc ca nu m-ati uitat"

"Intamplator, in anul acesta, in care implinesc 69 de ani, mi s-au oferit mai multe roluri decat in ultimii zece ani. Nu mi s-a mai intamplat. Am intrat oarecum intr-un con de umbra, pentru ca asa am crezut ca e mai bine. Nu am mai tras tare, nu m-am mai strofocat, cum se spune. Fiecare om are momentul lui de glorie, cand pluteste si se simte extraordinar, dupa aia unii rezista ani intregi, altii nu. Ii admir pe Radu Beligan si Victor Rebengiuc pentru puterea extraordinara pe care o au, nu-mi vine sa cred ca niste artisti pot sa consume atat de mult in continuare. Cred ca au o gena speciala. Nu stiu daca eu mai pot sa fac treaba asta. Dumnezeu mi-a dat insa in acesti ultimi doi ani numeroase oferte si colaborari, asa ca nu ma plang. Este sistemul de casting acesta nou... Iar faptul ca m-ati sunat acum sa-mi spuneti "La multi ani!" ma face sa simt ca am din nou aripi, multumesc ca nu m-ati uitat. Pana la 60 de ani a fost frumos, dupa aceasta varsta, ca orice om, parca am imbatranit cu fiecare zi. Si acum, la 69 de ani, ma uit la toate fetele, dar si la nevasta-mea (n.r. - Margareta Andriescu) cu aceeasi placere si iubesc pe toata lumea. Trecerea timpului nu prea am simtit-o. Imi doresc ca Dumnezeu sa imi fi dat mintea de acum, talentul si puterea de acum vreo 20 de ani. Atunci as fi fost fericit. Nu toti artistii pot sa mearga la fel tot cursul vietii. Marturisesc ca ma bucura tot ce faceti, cu un altruism extraordinar, pentru artistii care au slujit scena romaneasca si, de cate ori citesc in ziarul vostru despre colegii mei, imi dau lacrimile. Nu am regrete, poate doar impasuri. Am primit un rol de la Castel Film, dar l-am refuzat, pentru ca nu cunosc prea bine limba franceza. Una este sa ai cateva replici, sa faci figuratie, si alta este sa faci un rol intr-o limba pe care nu o cunosti si nu o stapanesti suficient de bine. Noi, pe vremea noastra, am invatat rusa. Am jucat in Oglinda, Punctul Zero, Triunghiul Mortii. Lucrez acum la un serial de televiziune care imi place mult si sper sa iasa cu bine. Am prieteni si admiratori care pot depune marturie despre mine ca persoana, nu vreau sa ma laud singur. Ce sa spun, ca ma iubesc sau ca ma urasc?! Am o admiratoare la Vatra Dornei care, de cate ori ma vede, imi spune ca ma iubeste pentru tot ce am facut pentru teatrul romanesc. Cred ca asta spune tot. Mie imi creeaza o stare de bine totala. Cand iti spune un om ca te-a vazut de sute de ori pe scena si ca te iubeste, poti sa mori linistit." (Loreta Popa)