x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre legea ţării, a firii, a pământului şi a omeniei

0
Autor: Iulia Gorneanu 30 Noi 2011 - 21:00
Despre legea ţării, a firii, a pământului şi a omeniei


E postul Craciunului, e inceput de decembrie si e Ziua Nationala a ro­ma­nilor. Astazi, mai mult ca oricand, cuvinte precum lege, dreptate, adevar, identitate nationala ar trebui sa fie rostite cu inima. Sa ne intoar­cem in timp, atunci cand cuvintele nu ne jucau feste, iar litera legii nu era nici miscatoare, nici abstracta. Pentru mosii nostri au existat dintotdeauna doua tipuri de legi, amandoua nescrise: o "lege divina" si o "lege a firii" sau "a pamantului". Mai exista si o "lege a sangelui", a credintelor neamului, cuprinsa in "pravilele stramosesti", precum si un cod dacic al legilor naturii, "belagines", a carui invatatura a ramas necunoscuta pana astazi.

Legea divina, generatoare de mituri si rituri, este adusa in vatra satului de batranii intelepti, un "Sfat al Batranilor" care randuia lumea dupa modelul arhetipal, "cel de la inceputuri". Ovidiu Papadima vorbea despre o justitie imanenta de ordin cosmic la poporul roman, despre randuiala ca "lege a firii", pe care omul "nici n-o creeaza, nici n-o pazeste, ci i se integreaza firesc". Iar randuiala inseamna "ierarhie, munca si echilibru"… Sistemul de cutume juridice arhaice cuprindea tot felul de randuieli legate de proprietate, familie, munca, dreptate. Si mai cuprinde ceea ce noi am cam inceput sa dam uitarii: legea ospitalitatii si legea omeniei...

Sfatul Batranilor
Inainte vreme, batranii intelepti se asezau in cerc, intr-un loc consacrat (vatra sau hotarul satului, bradul, bise­rica), dispuneau de un instrumental al judecatii rituale (rabojuri, insemne puse pe cel judecat si pe locuinta lui) si aveau puterea de a pedepsi abaterile de la datina si lege. Judecata inaintea Sfatului Batranilor incepea in zorii zilei si se termina o data cu asfintitul soarelui. Sentintele erau fara drept de apel, dupa "legea batrana si dreptate", iar pedepsele, de la "dojana" pana la alungarea din sat.
Ordalia – judecata divina

In vechime existau doua feluri de judecata divina: cea exercitata exclusiv de divinitate si cea facuta prin intermediul oamenilor, cunoscuta sub numele de "ordalia". Cel condamnat la ordalie era supus unei singure probe, care putea fi a focului, a pamantului, a apei sau a fiarelor salbatice, iar daca scapa cu viata era considerat nevinovat. In ordalia pastorala, vinovatul era legat de un copac si supus judecatii divine, una sau doua zile.

La vechile bisericute de lemn din Tara Crisurilor exista un fel de nise exterioare in stanga altarului, numite perindele, locul in care cei gasiti vinovati erau ingenuncheati si pusi intr-un fel de jug, fiind astfel expusi oprobriului public timp de o saptamana. Judecatorii erau preotul, judele si sfatul batranilor, iar "ceremonia" se desfasura dupa slujba de duminica, atunci cand se facea "strigarea la bise­rica", obicei extins asupra intregii comunitati pe 23 aprilie, la Sangiorz.

Stabilirea adevarului prin judecata divina, folosirea juramintelor sacre (pe apa, paine, sare, Biblie sau cruce), oraldia, pedeapsa pe­rin­de­lelor, riturile, cutumele si traditiile paleojuridice, sfatul batranilor sau "ceata oamenilor batrani si buni", cum o numea Romulus Vulcanescu, dovedesc sacralitatea legilor strabune, supravietuitoare pe alocuri in satele noastre, ca un pretios si poate nemeri­tat dar identitar.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de