Joi 1 mai 2008

Ziua Internaţională a Muncii, este ziua 122 a anului, au mai rămas 244 de zile

Ziua Internaţională a Muncii, este ziua 122 a anului, au mai rămas 244 de zile

Soarele răsare la 6:06, apune la 20:20

Luna răsare la 3:49, apune la 15:30

Lună nouă 5 mai

Primul pătrar (Luna în creştere) 12 mai

Lună plină 20 mai

Ultimul pătrar (Luna în descreştere) 28 mai

Taur (21 aprilie – 21 mai)

Proverbul zilei: “Capul duce picioarele”

“Proverbele Românilor”, Iuliu A. Zanne/Ed. Scara

Sărbătoare creştină

Creştinii ortodocşi îl prăznu­iesc astăzi pe Sfîntul Proroc Ie­remia. Din pîntecele mamei sale era sfînt Domnului şi proroc. După ce a fost robit Ierusalimul de către Nabucodonosor, împăratul Babilonului, el s-a coborît la Dafne, în Egipt. Prorocind acolo, a fost ucis cu pietre de poporul lui Israel. A fost îngropat în locul de înmormîntare a lui Faraon pentru că egiptenii l-au mărit, văzînd folosul de la el. Prin rugăciunea lui fuseseră omorîte aspidele, care-i prăpădeau pe egipteni. De asemenea, fuseseră omorîte şi fiarele ce se aflau prin ape. De aceea creştinii din acele părţi, pînă astăzi, rugîndu-se, merg în locul unde este mormîntul proro­cului, şi luînd ţărînă se tămă­duiesc de muşcările aspidelor.

Calendar creştin-ortodox

Sfîntul Proroc Ieremia; Cuvioşii Mucenici Eftimie, Ignatie şi Acachie; Cuvioasa Isidora

Calendar romano-catolic

Înălţarea Domnului; Sf. Iosif Muncitorul

Calendar greco-catolic

Sfîntul Profet Ieremia; Ziua Internaţională a Muncii

Click istoric

În 1889, Congresul Internaţio­nalei Socialiste a decretat 1 Mai Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei gene­rale din Chicago. Cu timpul, 1 Mai a de­venit sărbătoarea muncii în ma­jo­ritatea ţărilor lumii, diversele ma­nifestări căpătînd amploare pe mă­sură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie libe­ră. În România ziua de 1 mai a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde. După 1990, importanţa propagandistică a zilei a fost minimalizată, însă oamenii se bucură de acest eve­­niment sărbătorindu-l în aer li­ber.

S-a întîmplat azi

În România

1359 – Recunoaşterea Mitropoliei Ţării Româneşti, cu sediul la Curtea de Argeş, de către Patriarhia din Constantinopol;

1921 – A apărut, la Cluj şi Bucureşti, bilunar, apoi lunar, revista Gîndirea, publicaţie tradi­ţionalistă care tindea să orienteze creaţia spre valorile autohtone; în paginile revistei au semnat mari scriitori precum Tudor Arghezi, Tudor Vianu, Călinescu, Eliade (directori: Cezar Petrescu la Cluj şi Nichifor Crainic la Bucureşti)

În lume

305 – Împăraţii romani Diocleţian şi Maximian renunţă la demnitatea de auguşti, lucru ce consemnează sfîrşitul primei tetrarhii. Locul lor este luat de Galerius şi Constanţiu I;

1328 – Sfîrşitul Războiului de Independenţă al Scoţiei – Tratatul de la Edinburgh – Northampton – Anglia recunoaşte independenţa Scoţiei;

1961 – Primul Ministru al Cubei, Fidel Castro, proclamă Cuba naţiune socialistă;

1983 – Compozitorului grec Mikis Theodorakis îi este acordat Premiul Lenin pentru Pace.

Născuţi la 1 mai

1896 – Mihai Ralea, sociolog, psiholog, eseist, om politic,

membru al Academiei Române(m. 1964);

1916 – Glenn Ford, actor (m. 2006).

Credinţe populare, tradiţii, semne

Mai este luna a treia în calendarul roman cu început de an la 1 martie şi luna a cincea în calendarele iulian şi gregorian cu început de an la 1 ianuarie. Denumirile populare ale lunii indică fie timpul frumos al florilor (Florar, Florariu), fie exuberanţa vegetaţiei (Frunzar). Timpul suficient de călduros şi precipitaţiile abundente şi lipsite de grindină făgăduiau un an bogat în roade şi explică zicala populară “mai e Rai!”. Sărbătorile populare, puţine cu dată fixă şi mai numeroase cu data mobilă, cuprind obiceiuri şi practici sezoniere specifice primăverii. Uneltele de recoltat grîul purtate de Moarte în mînă sau pe umăr sînt secera şi coasa. Ciclul vegetal al grîului, deschis de sămînţa semănată şi închis de sămînţa recoltată, a fost asemuit cu lacunara formulă a vieţii omului: naşterea, căsătoria şi moartea. Conform gîndirii magice, spiritul grîului locuieşte în corpul plantei mamă. La înspicatul grîului spiritul acestuia se retrage în adăpostul impenetrabil al bobului. La bătrîneţe, cînd planta îngăl­beneşte şi se usucă, aceasta este jertfită de seceră, fiara cu dinţi de piatră în neolitic şi din metal în epoca bronzului şi fierului, sau de coasă în evul mediu. Coasa şi secera, simboluri ale morţii vegetale, au devenit apoi unelte ale morţii antropomorfe. În imaginarul popular moartea cu coasa sau cu secera este femeia fioroasă care seceră vieţile oamenilor precum spicele de grîu.

(Profesor Ion Ghinoiu)