Joi, 22 mai 2008

• Ziua Internaţională a Diversităţii Biologice • Este ziua 143 a anului • Au mai rămas 223 de zile

• Ziua Internaţională a Diversităţii Biologice

• Este ziua 143 a anului

• Au mai rămas 223 de zile

Soarele:

Răsare la 5:41

Apune la 20:44

Luna:

Răsare la 23:23

Apune la 6:43

Ultimul pătrar(Luna în descreştere):

28 mai

Lună nouă:

3 iunie

Primul pătrar(Luna în creştere):

10 iunie

Lună plină:

18 iunie

Sărbătoare creştină

Sfîntul Mucenic Vasilisc a trăit în zilele lui Maximian. După uciderea Sfinţilor Mucenici Eutropie şi Cleonic, cu care împreună a pătimit multe, Sfîntul a fost băgat în temniţă. După moartea ighemonului Asclipiodot a venit în locul lui un alt ighemon cu numele Agripa, care prigonea şi ucidea pe cei care credeau în Hristos. Agripa a trimis slujitori de l-au prins pe Sfîntul Vasilisc când acesta îşi îndemna rudele să stea în credinţa lui Hristos. L-au dus în faţa guvernatorului şi, neplecîndu-se el a jertfi, Agripa a poruncit să i se taie capul şi să i se arunce trupul în rîu. Aşa şi-a luat cununa muceniciei.

 
Calendar creştin-ortodox

Sf. Mucenici Vasilisc şi Marcel; Sf. Muceniţă Sofia, doctoriţa; Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic

Calendar romano-catolic

Sf. Rita din Cascia, călugăriţă; Sf. Emil, mucenic

Calendar greco-catolic

Sf. Vasilisc, mucenic; Sf. Rita din Cascia

S-a întîmplat azi

În România

1972 – Conferinţa naţională a scriitorilor, convocată în scopul sta­­bilirii sarcinilor de viitor ale scriitorilor, în lumina Plenarei CC al PCR din 1971; se elaborează un program pentru înfăptuirea “mini­re­voluţiei culturale” în România, după modelul “revoluţiei cultu­rale” chineze;

1975 – Vizita oficială în România a delegaţiei de partid şi guvernamentale a RPD Coreene, condusă de Kim Ir Sen; semnarea Tratatului de prietenie şi colaborare româno-coreean;

1957 – A murit în locuinţa sa din Bucureşti poetul George Baco­via.

În lume

1879 – Parlamentul ungar votează o lege şcolară care, vizînd maghiarizarea forţată a naţiu­nilor asuprite, prevede obligativitatea predării limbii maghiare în toate şcolile elementare din teritoriile anexate de Ungaria, inclusiv în şco­lile confesionale române, în ciuda protestelor mitropoliţilor de Sibiu şi de Blaj şi ale condu­că­to­ri­lor celorlalte minorităţi naţionale;

1916 – În Galiţia se desfăşoară o puternică ofensivă a armatei ruse (“Ofensiva lui Brusilov”), încheiată cu străpungerea frontului austro-german la Luţk.

Născuţi la 22 mai

1939 – Răzvan Theodorescu, critic şi istoric de artă;

1942 – Vasile Andru, scriitor.

Click istoric

La 22 mai 1885 murea la Paris Victor Hugo (n. 1802). La nici 15 ani, a cucerit premiul Academiei Franceze pentru primul său grupaj de versuri. În 1830, devine în mod oficial purtătorul de stindard al romantismului. Publi­că apoi în ritm susţinut: piese de teatru, romane (“Notre-Dame de Paris”), poezie. Capodopera lui romantică, “Ruy Blas”, apare în 1838. La doar 39 de ani, primeşte un fotoliu la Academia Franceză. Fără să abandoneze literatura, intră în politică. Este numit Pair al Franţei în 1845. Este ales în Adunarea  Constituantă în 1848, dar atacă regimul lui Napoleon. După abdicarea lui Napoleon al III-lea, s-a reîntors în Franţa.

Credinţe populare, tradiţii, semne

Pentru liniştirea sufletului şi uşurarea morţii, bătrînii ajunşi pe patul morţii îşi cheamă cunoscuţii despre care îşi aduc aminte că i-au nedreptăţit, i-au supărat sau le-au greşit cu ceva în viaţă, pentru a le cere iertare şi a-şi lua rămas bun. Obiceiul de a cere iertare pe patul morţii, împăcarea unor vechi pricini, îmbrăţişarea şi lacrimile bătrînilor sînt scene de un rar dramatism trăite încă de mulţi români. Zestrea cea mai de preţ pe care o poate lăsa omul la moarte este prelungirea propriei spiţe de neam cu cît mai mulţi copii, nepoţi şi strănepoţi. Înainte de moarte, uneori chiar pe patul morţii, se obişnuia să se lase copiilor un testament verbal, devenit ulterior actul scris de moştenire. Testamentul nescris, pe patul morţii, avea putere de lege. Sintagma “partea sufletului” din unele documente istorice înseamnă că un personaj, în viaţă fiind, şi-a lăsat averea unei bise­rici sau unei alte persoane în schimbul obligaţiei de a-l înmormînta, de a-l pomeni şi de a-i face pomenile conform obiceiului. Spre deosebire de societatea medievală occidentală, unde primul născut moştenea casa şi căminul de casă, în satul românesc dreptul îi aparţinea ultimului născut, urmaşului care avea şansa păstrării mai îndelungate a cultului moşilor şi strămoşilor. Local, obiceiul de a lăsa pe patul morţii moştenire copiilor diferite bunuri, sfaturi, mari secrete este practicat şi astăzi.

• Profesor Ion Ghinoiu