• Ziua păcalelilor • Ziua internaţională a păsărilor • Este a 23-a zi a Postului Paştilor, au mai rămas 25 de zile
• Ziua păcalelilor
• Ziua internaţională a păsărilor
• Este a 23-a zi a Postului Paştilor, au mai rămas 25 de zile
• Este ziua 92 a anului
• Au mai rămas 274 de zile
Soarele:
Răsare la 6:56
Apune la 19:43
Luna:
Răsare la 4:39
Apune la 14:13
Lună nouă:
6 aprilie
Primul pătrar(Luna în creştere):
12 aprilie
Lună plină:
20 aprilie
Ultimul pătrar(Luna în descreştere):
28 aprilie
Sărbătoare creştină
Cuvioasa Maria Egipteanca îşi părăseşte familia la vârsta de 12 ani pentru a se deda desfrânării în Alexandria. Când a fost vremea închinării cinstitei Cruci, mergând mulţi din multe locuri la Ierusalim, a mers şi ea împreună cu tineri desfrânaţi. Sosind acolo, şi, fiind oprită în chip nevăzut de la intrarea cinstitei biserici, a pus chezaş pe preacurata Fecioară, Maica lui Dumnezeu că, de va fi lăsată să intre înăuntru, va trăi cu înţelepciune, nu va mai sluji vieţii celei rele, nici poftelor şi dezmierdărilor trupeşti. A dobândit îngereasca putere, cea mai presus de om, pe pământ.
Calendar creştin-ortodox
Cuvioasa Maria Egipteanca; Cuviosul Macarie Mărturisitorul
Calendar romano-catolic
Sf. Hugo, episcop
Calendar greco-catolic
Cuvioasa Maria Egipteanca
Calendar de post
24 L Cuviosul Zaharia; Sfântul Mucenic Luca; Sf. Artemon
25 M = Buna Vestire (Dezlegare la peşte)
26 M = Soborul Arh.Gavriil; Sf. Mc. Montanus preotul şi soţia sa, Maxima
27 J Sf. Mc. Matroana din Tesalonic; Sf. Proroc Anania
28 V Cuv. Ilarion cel Nou şi Ştefan, făcătorul de minuni; Sfinţii Mucenici Filit şi Lidia
29 S Cuv. Mc. Marcu, episcopul Aretuselor; Sf. Chiril diaconul (Pomenirea morţilor)
30 D Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Proroc Ioad; Sf. Evula – mama Sf. Pantelimon
31 L Sf. Sfinţit Mc. Ipatie, episcopul Gangrei; Sf. Acachie şi Veniamin diaconul
1 M Cuv. Maria Egipteanca; Cuv. Macarie Mărturisitorul
2 M Cuv. Tit, făcătorul de minuni; Sf. Mucenici Amfian şi Edesie
3 J Cuv. Nichita Mărturisitorul; Sf. Mucenic Elpidifor
4 V Cuvioşii: Iosif, scriitorul de cântări, Gheorghe de la Maleon
5 S Sfinţii Mucenici: Claudie, Diodor, Nichifor, Serapion, Teodul şi Agatopod. Denie (Pomenirea morţilor)
6 D Sf. Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium; Sf. Eutihie, Patriarhul Constantinopolului. Denie
Proverbul zilei:
“Cine trăieşte cu chiorii învaţă a se uita cruciş”
“Proverbele Românilor”, Iuliu A. Zanne/Ed. Scara
S-a întâmplat azi
În România
1866 – Se înfiinţează, printr-un decret al Locotenenţei Domneşti, Societatea Literară Română, cu scopul de a stabili ortografia limbii române, de a elabora şi publica dicţionarul şi gramatica limbii române. Începând din august 1867, ea devine Societatea Academică Română, iar din martie 1879, Academia Română;
1919 – Apare, trimestrial, la Iaşi, din iniţiativa lui Dimitrie Gusti, revista de sociologie “Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială”;
1919 – Trecerea la calendarul gregorian (calendarul pe stil nou), adoptat prin Decretul-lege din 5 martie 1919. Ziua de 1 aprilie devenea 14 aprilie;
1957 – Se înfiinţează la Bucureşti Muzeul Literaturii Române; fondator şi primul director: Dimitrie Panaitescu-Perpessicius;
1968 – Se înfiinţează Editura Enciclopedică Română; primul director: Dimitrie Macrea, membru corespondent al Academiei Române.
În lume
1976 – Este înfiinţată compania Apple Computer, în California, SUA.
Născuţi la 1 aprilie
1578 – William Harvey, medic, descoperitorul circulaţiei sangvine (m. 1657);
1815 – Otto von Bismarck, primul cancelar al Germaniei (m. 1898).
Credinţe populare, tradiţii, semne
Fluierul, cel mai cunoscut instrument muzical al romanilor, a fost un obiect cultic cu care comunicau sufletele oamenilor de aici, cu lumea spiritelor de dincolo. După legendă, primul fluier ar fi fost făcut de Dumnezeu pe vremea când era cioban pe Pământ. Punându-l sub lâna oii, a fost găsit de ciobani primăvara, în timpul tunsului. În alte legende, fluierul, ţinut la loc de cinste de Dumnezeu în Rai, este dat lui Petrea (Păcală) ca răsplată pentru fumul de tămâie ajuns de pe Pământ în Cer. Materialul etnografic, lingvistic şi arheologic confirmă ipoteza că, în vechime, fluierul se confecţiona dintr-un os al strămoşului, de unde ar fi rămas expresia populară fluierul piciorului, care desemnează o parte componentă a corpului uman. Ulterior, osul de om a fost înlocuit cu osul unei păsări de baltă (cocorul) şi, aşa cum spun versurile mioritice, cu lemnul arborilor sacri: “Fluieraş de os,/ Mult cântă duios!/ Fluieraş de soc,/ Mult zice cu foc!/ Fluieraş de fag,/ Mult zice cu drag!”. Adevăratul cioban se îngroapă şi astăzi cu fluierul în mână, iar cu glasul lui i se adresează prietenii când îl petrec la înmormântare. Cu glasul fluierului, păstorul comunica cu oile din turmă când le pornea la păşune, când păşteau şi când le aduna ca să se întoarcă la stână. Ca instrument apotropaic, fluierul era folosit pentru alungarea relelor la Rusalii şi pentru anularea puterii strigoaicelor şi vrăjitoarelor la Sângiorz.
• Profesor Ion Ghinoiu