x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Amintiri - Nicu Ceausescu a fost in vizita la Constantin Noica

0
Autor: Anca Aldea 21 Iul 2006 - 00:00
Amintiri - Nicu Ceausescu a fost in vizita la Constantin Noica


"Haideti ca am de facut o capita de fan, ca vine umbra s-o usuca si nu mai e buna de nimic", ne spune un barbat intre doua varste, care a aparut brusc din spatele unei case nou-noute construite langa Schitul de la Paltinis.

Cu barba sa azurie - seamana leit cu un personaj din basmele scandinave - omul ne priveste cateva secunde si-apoi isi vede linistit de treaba, ca si cand noi nici nu eram acolo. Suntem jenati de prezenta noastra neanuntata. Ajunsesem la Schitul din Paltinis cu numai cateva minute in urma.

LINISTE DE MORMANT. Parca sarisem intr-o alta realitate, una de poveste, din basmele pe care ni le spuneau bunicii cand noi eram copii. Ajunsesem in alta lume, unde strazile exfoliate din Bucuresti nu sunt decat o amintire neplacuta, unde aglomeratia si poluarea din Capitala Romaniei au fost lasate in urma, incuiate in spatele unei usi si cheia aruncata cat colo. Aici, in mijlocul naturii, unde nici musca nu indrazneste sa zumzaie, unde pana si cainii parca au suflet de ardelean, intalnim doua dimensiuni. Una a vietii efemere transpusa in cele cateva personaje reale venite in vacanta si una a vietii vesnice, retrasa la schit, unde isi odihneste trupul marele nostru Constantin Noica. Sufletul lui este, fara modestie, pretutindeni. In capitele de fan aliniate frumos in spatele casei parohiale, in ochii duiosi ai lui Millo, catelul schitului, pe care l-am botezat acolo, pe loc, pentru ca semana leit cu patrupedul galagios din filmul "Masca"; in clopotnita de bronz, in sunetul rasunator al celor doua toace, in bisericuta napadita de cari, in firul de iarba, in radacinile seculare ale padurii de conifere si, mai incolo, in casa in care Noica si-a trait exilul si ultimele clipe de viata.

SCOALA DE FILOSOFIE. Casuta de lemn, cu patru odai stramte amenajate pe doua niveluri, care pastreaza inca izul anilor ’80, este printre putinele constructii ce merita vizitate la Paltinis. In spatele ei, doua vile uriase, frumos colorate, dar parca neimbietoare, atribuite unor institutii importante de la Bucuresti, parca nici nu exista. Nimanui nu-i pasa de ele. Casuta de lemn ne intereseaza, ne place, ne imbie. Prin vanzarea ei Editurii Humanitas, la Paltinis s-au pus bazele noii Scoli de Filosofie.

Doctoranzii si studentii pot veni in orice perioada pentru aprofundarea cunostintelor. Am fost intampinati de trei doctoranzi, care profitau din plin de linistea asurzitoare din jurul casutei. Aici, la etaj, cum urci scarile, in partea dreapta, o camaruta saracacioasa face istorie. Povestitorul, un tanar filosof cu ochi caprui patrunzatori, ne arunca imediat in trecut.

CAMARAZII. Intre peretii afumati de la focul intens la care se incalzea Noica, langa soba pe care in repetate randuri a incercat sa o repare, simplitatea iti atrage inevitabil privirea. Doua paturi acoperite de paturi vechi, ceausiste, o masuta de lemn pe care servea micul dejun, o chiuveta pe care avea grija sa o faca utila. In fiecare zi aducea, de nicaieri, apa pentru uzul personal. Nici povestiroul nostru nu ne poate lamuri. Filosoful servea pranzul la Casa de Piatra, dandu-si jumatate din pensie pe acest moft.

Cealalta jumatate de bani nu-i ajungea decat pentru plata chiriei. Desi nu a renuntat nici pana in ultima clipa la plimbarile cotidiene, Noica nu folosea masuta din odaia sa. Pentru ca nu putea sa stea asezat decat pe o suprafata moale; in nici un caz pe un scaun. Cand scria, isi aseza pe genunchi o placa de lemn, taiata subtire ca sa nu-i striveasca oasele.

PRIMIT CU LACRIMI. Cand fiul cel mare al sotilor Ceausescu a venit la Paltinis pentru a-l vizita pe batranul filosof autoexilat din cauza comunistilor, Noica l-a primit cu lacrimi. Intalnirea dintre cei doi - spun oamenii - s-a petrecut la schitul din prima statiune a tarii. Tot oamenii locului sustin ca, o data numit prim-secretar la Sibiu, Nicu Ceausescu i-ar fi oferit lui Noica protectie tacita. Din pacate, vizita, despre care nu vorbeste aproape nimeni, s-a petrecut cu doar patru luni inainte ca Noica sa se stinga din viata.

CASUTA DIN PADURE
"Este o vila saseasca asezata pe o colina in dreapta hotelului, complet izolata. Jos e sufrageria, iar la etaj sunt trei camere, dintre care cea mai mica, o chichineata de 5-6 mp (pesemne vechea camera de serviciu), este camera lui Noica. Imi spune ca o simte ca pe adevarata lui casa" - Gabriel Liiceanu Jurnalul de la Paltinis, Luni, 21 martie 1977

IMPRESII
"Dupa cina, urcam deci in camaruta lui Noica; in camera miroase a coaja de mar si a tutun de pipa. (...) Ma uit piezis la chipul lui Noica. Vreau sa-l vad cum asculta. Capul e putin rasturnat pe spate, fruntea s-a asezat intr-un plan oblic si apare si mai intinsa ca de obicei, frumos neteda si incovoiata spre crestet, descriind o curba larga, simetrica cu aceea a nasului, nas de gargouille" - Gabriel Liiceanu, Jurnalul de Paltinis, Marti, 11 octombrie 1977

ISTORIA
"Istoria unui popor este deci istoria culturii sale. Noica a facut din aceasta propozitie o propozitie existentiala; si-a asumat-o, adica, pana intr-atat incat a marturisit pentru ea prin ordinea interioara si exterioara a vietii sale. A ales sa slujeasca cultura romana cu o patima care dovedea ca se afla in joc nu cultura pur si simplu, ci insasi fiinta unei comunitati" - Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Paltinis

IN FATA SOBEI
"(Noica) Construieste o stiva cubica, cu un gratar de surcele de brad si, in timp ce o face, explica fiecare gest, ca si cum ne-am afla in fata unei demonstratii esentiale" - Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Paltinis

TREI PRIETENI NECUVANTATORI
CAMERA MUZEU. Ochelarii, pipa, futacul si plicul cu tutun sunt inca acolo
Astazi, cei trei mici prieteni ai lui Noica, neinsufletitele obiecte - ochelarii de vedere, pipa si futacul - sunt inca aici, pe placa subtire de lemn, in aceeasi camera intunecoasa, pe acelasi pat din fata sobei. In partea cealalta a incaperii, ascunse dupa un colt de masa, o pereche de pantofi si una de galosi tradeaza atentia lui Noica pentru singurul detaliu al infatisarii sale. De nimic altceva nu-i pasa. Pana si hainele, care atarna inca in cuierul de lemn, te duc cu gandul la modestia batranului retras in mijlocul padurii de conifere. In repetate randuri, el afirma ca aici se simtea mai aproape de Dumnezeu. In Paltinisul acelor ani, linistea si aerul curat erau admirate si cautate de singuratici.

Noica nu vorbea despre moarte. In Jurnalul de la Paltinis, Liiceanu isi aduce aminte de una dintre putinele remarce ale marelui intelectual. Intrebat de tanarul Liiceanu ce parere are despre moarte, Noica a raspuns: "Ai fost dezamagit atunci cand ti-am raspuns ca nu o iau in grav. Este uluitor sa vezi cum omenirea nu s-a impacat cu un lucru care s-a petrecut de atatea ori. De la o varsta in sus nu are sens sa mai insisti in existenta. Si totusi: acum trei ani eram convins ca o data cu Tratatul am terminat tot ce aveam de spus. Pe urma, in marginea lui s-au mai nascut doua-trei carti, iar acum am inainte Falsul tratat de logica".

SCOALA
In 1975, cand Constantin Noica s-a retras la Paltinis, a pus bazele aici "celei mai originale scoli de filosofie pe care istoria culturala a tarilor din fostul lagar comunist a cunoscut-o", cum avea sa scrie mai tarziu Gabriel Liiceanu. Paltinisul a devenit, in perioada retragerii lui Noica aici, un loc de pelerinaj - o Atena romaneasca, un loc unde au reinviat dialogurile de tip socratic, pe care filosoful le avea cu admiratorii si discipolii sai. La "4000 de picioare deasupra omenirii", aminteste Liiceanu despre descrierea facuta de Noica atunci cand s-a mutat la Paltinis, in camaruta austera a vilei 23, aveau loc "cele mai pasionante infruntari de idei, se faceau cele mai subtile, aprige si prietenesti observatii pe marginea textelor proprii, supuse judecatii celorlalti". Filosof, eseist, publicist, scriitor, Noica s-a stins din viata la 4 decembrie 1987. A fost inmormantat acolo unde si-a dorit - la Schitul de langa Paltinis. In ianuarie 2005, in casuta lui Noica de la Paltinis s-au repus bazele Scolii de Filosofie, o data ce vila a fost vanduta Fundatiei Humanitas si lasata in grija lui Andrei Plesu si a lui Gabriel Liiceanu.
Citeşte mai multe despre:   paltinis,   noica,   liiceanu

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de