3 iulie 2004: Podul Inalt - Carciuma de la statuie

Apropierea zilei de 2 iulie, ziua in care este sarbatorit Stefan cel Mare si Sfant, in chiar anul ce-i este dedicat, nu-l scoate pe marele domnitor din singuratatea lui de bronz si din uitare - in jurul statuii pasc vaci, se potolesc libidouri in tufisuri si se aud manele.

O carciuma de pe care nici vibratiile manelelor nu scutura jegul sta la baza scarilor ce duc la statuia domnitorului, luminat de o torta care nu se stinge niciodata - cel putin cat va avea gaz metan. Pe scari nu urca nimeni ore in sir. Zice tata Maria, vacarita care isi paste cireada pe langa domnitor, ca au fost si saptamani intregi in care n-a vazut picior de om la statuie. Cei care opresc la carciuma sa asculte "Pe la spate, pe la spate" si sa bea o votca nu urca niciodata treptele. Domnitorul sta sus, incremenit pe calul lui de sex incert, si se uita in zare, nici nu-i baga in seama. Nici macar pe cei care, ajunsi rar la picioarele lui, isi aprind o tigara de la flacara tortei ori frig un carnat. Nu mai e ca pe vremurile cand aici roiau autocare cu copii adusi sa fie facuti pionieri.

Cealalta statuie a lui Stefan cel Mare, cea din orasul Vaslui, are macar parte de atentia constanta a poetului Ion Enache si a caricaturistului Nicolae Viziteu - acestia, cand se imbata, se urca pe soclu si-i recita poezii marelui luptator.

Statuia noastra, cuibusor de nebunii

Statuia e amplasata pe un damb, intre Crasna si Vaslui. Loc cu dever bun - s-ar zice. Dar nu e asa. Andreea Tuduciuc, fata de 17 ani care vinde la bar si potriveste manelele din butoane, spune ca face incasari mici. S-a inselat cine s-a gandit ca Stefan cel Mare va atrage zilnic noian de multime. Opresc acolo mai ales soferii de tir, sa se racoreasca la un suc. Nici macar Andreea n-a avut curiozitatea sa urce pana in varf, sa citeasca intre ce ani a domnit Stefan cel Mare si sa le spuna asta si clientilor eventual curiosi. La cat primeste ea pentru turnatul in pahare, minimul pe economie, un asemenea efort cultural nu se justifica.

Dar asta nu inseamna ca in preajma statuii ar fi cu totul pustiu. Ziua vacile dau tarcoale calului, iar noaptea tufisurile foiesc de perechi focoase, din satele vecine sau din masinile ce bazaie pe sosea, care isi gasesc la picioarele sfantului cuibusorul ideal: departe de voyeuristi, saltea de iarba, crasma aproape.

Domnitorul din varza

Gelu Bichinet, directorul Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National din Vaslui (DCCPCN), deplange situatia. El vede acel perimetru ca pe un loc de pelerinaj. Dar nu poate face nimic, pentru ca in administrarea Directiei pe care o conduce nu se afla decat statuia, treptele si arbustii care o marginesc.

Mai incolo, pamantul e in proprietatea satenilor. Si, cum la noi nu exista legi care sa protejeze siturile culturale, oricine isi poate face acolo, pe bucata lui, crasme, crescatorii de porci, benzinarii, orice. Unul si-a ingradit deja locul. A rasadit varza, care cu frunzele ei sporeste maretia statuii, a priponit o vaca.

"Era frumos dupa ce s-a inaugurat statuia, isi aminteste directorul Bichinet. Acolo, in locul carciumii era un spatiu al UCECOM-ului, unde se vindeau obiecte de artizanat, carti de istorie si brosuri, reproduceri dupa tablouri sau statui reprezentandu-l pe Stefan cel Mare. Dar acum nu mai stim sa ne respectam simbolurile nationale."

DOMNITORUL DETRONAT DE OWEN

Pe terenul de fotbal al echipei locale din Munteni vreo trei copii bat mingea. Ii intrebam daca stiu cine a fost Stefan cel Mare. Surpriza este destul de mare: copiii incep sa se fastaceasca si dau raspunsuri care mai de care mai interesante.

Intai, spune Robert, un copil din clasa a patra: "Stefan a fost un domnitor. Domnitorul Romaniei". Asadar, voievodul n-ar fi trait acum 500 de ani, ci si-ar fi dovedit mania cea iute cel mai devreme prin timpul lui Cuza, care in felul acesta nici nu mai are ce cauta prin istoria neamului, cu faimoasa oca. Il intrebam pe Robert daca face istorie la scoala si daca a invatat sau nu despre Stefan. El zice ca nu, dar ceilalti, rautaciosi, il dau de gol: face istorie in clasa a patra si stie in schimb care fotbalisti joaca pe unde. Stie cine-i Owen, cine e Beckham. Pacat ca Stefan nu a jucat si el fotbal. Cand le vine si lor randul, ceilalti jucatori de miuta prefera sa nu raspunda si sa-si continue jocul tocmai in capatul celalalt al terenului. (Catalin Pruteanu)

POVESTI

Batranii satului sunt singurii care mai stiu povesti cu Stefan cel Mare si pe care probabil le vor ingropa cu ei. "Aici, pe Valea Racovei, a dat lupta cu turcii. Au fost 1.2000 de romani (sic!) si 120.000 de turci. Stefan a venit de la Vaslui si a facut tunel in dumnealor. Si i-o luat pi la spati pe turci si i-o ingramadit in valea asta de la Podul Inalt", povesteste mos Ion Cotaia. Tanti Maria recita, la 84 de ani, poezii cu Stefan cel Mare: "Stefan Voda cel vestit / Intra-n condru inverzit / Codru-i zice "Domn viteaz / Ce-ti curg lacrimi pe obraz?" / "Ah, imi plang ostasii mei / C-au luptat ca niste zmei"." Si inca una: "In drumul de costisa / Ce duce la Vaslui / Zicea un om cu jale / In gandul lui adanc / As vrea sa zbor, dar rana din pulpa nu ma lasa". (Oana Stancu)

INSCRIPTIE

"Domn adevarat, viteaz, cuminte si iubitor de tara si neam. Intr’insul gasise poporul romanesc cea mai curata si mai deplina icoana a sufletului sau" - Nicolae Iorga (Inscriptie pe statuia lui Stefan cel Mare din orasul Vaslui)