Daca in restul Europei, nazistii au distrus monumente inchinate Marelui Razboi, nu acelasi lucru s-a intamplat si in Romania, in al doilea razboi mondial, Mai mult, in momentul in care aviatia aliatilor bombarda Valea Prahovei si ameninta Moldova, Hitler i-a cerut lui Antonescu sa trimita la Marasesti doua subunitati de antiaeriana care sa apere Mausoleul.

Mausoleul este emblema orasului

In al doilea razboi msondial, cand Romania era bombardata de aliati, Hitler i-a cerut lui Antonescu sa duca la Marasesti doua subunitati de lupta antiaeriana, pentru ca Mausoleul sa nu fie distrus.

Ziua de 6 august 1917. E "Schimbarea la fata", dar nimeni nu pare sa aiba timp de cele sfinte. Biblia acestor zile este pamantul Romaniei. Iar sfintii suntem noi! Chinuiti de foame si intaratati de bombe, luptam! Moartea ne priveste din spate. Joaca popice cu trupurile noastre. Arunca bila si duzini de camarazi cad secerati, se zbuciuma cateva clipe, apoi se linistesc intru vesnicie. Eroii se nasc murind. Oare va muri si Romania? Intre glasurile demonilor, o voce se ridica solemna: "Nici pe aici nu se trece!". Si asa a fost. 6 august. Zi de sfanta victorie. In memoria acelei zile, pe linia frontului, la Marasesti, a fost ridicat in perioada interbelica un mausoleu.

Raza de soare rece

O raza dintr-un soare rece, o raza de marmura, un soare ce nu poate incalzi niciodata. O raza si un soare ce ard doar la interior. Pe drumul ce leaga sudul Moldovei de nord, raza de marmura este Mausoleul de la Marasesti. A fost construit in doua etape, intre 1923-1924, apoi intre 1936-1938. Initiatoare a construirii edificiului a fost Societatea Femeilor Ortodoxe din Romania. La inaugurarea din 21 septembrie 1938 au participat Regele Carol al II-lea, printul mostenitor si Mare Voievod de Alba-Iulia, Mihai, patriarhul doctor Miron Cristea. Edificiul are 154 de cripte si gropi comune, in care sunt ingropati peste 5.000 de soldati si ofiteri romani cazuti in Marele Razboi.

40.000 de lei aur premiu

Ideea construirii mausoleului a aparut in 1919, dar fost pusa in practica din 1923. Atunci a fost lansat un concurs national de proiecte, avand ca premiu 40.000 de lei aur. Au castigat doi arhitecti, Gheorghe Cristinel si un colaborator de-al sau. Dupa punerea pietrei de temelie si construirea primului nivel, proiectul a fost abandonat pana in 1936. Primii eroi au fost inmormantati in 1923. Soldati care fusesera ingropati pe campurile de lupta au fost deshumati cu acceptul familiilor si adusi la Marasesti. Osemintele au fost spalate cu vin, apoi cosciugele au stat cateva nopti in subsolurile garii din Marasesti. Printre cei inhumati aici se afla Mariuca Zaharia, copila de 12 ani din Haret care a ajutat armata romana. Pe 6 august 1916 l-a vazut la datorie pe prietenul ei, sublocotenentul Dumitru. Din nucul din spatele casei Mariucai, el transmitea prin telefon informatii despre miscarile nemtilor. L-a vazut pravalindu-se secerat de glontul unui lunetist neamt si s-a urcat ea insasi in nuc, continuand sa transmita date despre inaintarea nemtilor. A sfarsit omorata de glontul aceluiasi lunetist. Mormantul ei e pe Culoarul Cavalerilor. Aproape de ea se afla ingropati alti eroi, precum maiorul mitralior Grigore Ignat sau locotenentul Gabriel Pruncu.

Mormantul central

In inima mausoleului se afla cripta celui care a decretat ca pe la Marasesti nu se va trece: generalul Eremia Grigorescu. Este considerat cel mai important om de arme din istoria Romaniei. A fost decorat cu Steaua Romaniei si Ordinul Sfantul Gheorghe si Sfanta Ana al Tarului Rusiei, a fost Prim Cavaler al Legiunii de Onoare si a primit o sabie de samurai avand gravate cuvintele "Pe aici nu se trece!".

E totusi o umbra de amar in Mausoleul de la Marasesti, construit dupa modelul Domului Invalizilor din Paris: Romania dodoloata, pentru care au murit atatia zeci de mii de ostasi romani, zace si Ea inmormantata intr-un mausoleu.

Eroul necunoscut a fost mutat de trei ori

Eroul necunoscut a fost stabilit in fata Mausoleului in 1923 de catre un copil de trupa. Tatal baiatului murise in primul razboi mondial, fiind unul dintre miile de eroi necunoscuti. Dupa ce si mama lui a murit, baiatul a fost crescut langa Regimentul din Craiova. Pentru ca a fost cel mai bun elev din promotie, Sandulescu a fost desemnat sa aleaga eroul necunoscut. In fata Mausoleului au fost aduse 10 sicrie cu cate un erou necunoscut din fiecare zona istorica a Romaniei. Baiatul s-a oprit in fata sicriului din Oltenia. Se pare ca ar fi spus: "Acesta este tatal meu". Acest sicriu a fost transportat in Parcul Carol din Bucuresti, unde a ramas pana in 1958, cand a fost construit Mausoleul Eroilor Comunisti, apoi dus din nou la Marasesti si ingropat in fata Mausoleului. In 1993, sicriul a fost scos din cripta si depus pentru o luna si patru zile in Mausoleu, iar cripta - mutata in Parcul Carol. In septembrie 1993, eroul necunoscut a ajuns din nou in Capitala, unde se afla si acum. (Cristian Petru)

Taximetrist fara concurenta

In fata garii din Marasesti sta o Dacia rosie. De la volan, un om priveste in fiecare zi cum din trenurile personale coboara navetisti de Focsani. Il cheama Ilie Ciornulet si este singurul taximetrist din oras.

S-au dus vremurile fericite cand industria socialista mergea ca pe roate in Marasesti. Oamenii pleaca la munca in Focsani. Castiga putin si, de la gara pana acasa, se indura greu sa cheltuiasca banii pe taxi. Ilie Ciornulet marturiseste: "Am fost doi pana acum un an. Dar celalalt taximetrist a murit. A fost bolnav la gat, pentru ca dormea in masina si cand se facea frig se trezea cu dureri. L-au operat, dar a murit. El, incaltea, n-avea nici pensie, n-avea nimic. Traia din taximetrie aici", spune Ilie Ciornulet.

Un loc

Soferul are 54 de ani. La 50 a iesit la pensie, dupa ce a lucrat toata viata ca maistru la fabrica de sticla. N-a iesit pe caz de boala, sotia insa e in situatia asta. Are o fiica in clasa a XII-a, iar baiatul cel mare a plecat prin Italia, din cauza saraciei. "Aici n-a fost niciodata companie de taxiuri. Au fost doar cativa care faceau trebusoara asta", povesteste Ilie Ciornulet. "E un oras mort Marasestiul. De cand s-au inchis fabricile si de cand a scos CFR-ul trenurile accelerate si rapide, nu mai merge nimic. Toata lumea merge la Focsani , fac naveta. Sa vezi cati navetisti coboara acuma din trenul de cinci jumate. Zici ca e plin orasul. Dupa cinci minute e pustiu iar. Saracie curata!", spune soferul.

Clientii, mai rari ca nestematele

Singurului taxi din Marasesti nu-i este de nici un folos lipsa concurentei. Taximetria nu e nici o afacere aici. "Sunt seri cand ma duc cu 30.000 - 40.000 de mii acasa. Atata castig. Uneori ma intorc fara nimic. Eu, pentru masina, platesc taxa la primarie 4.800.000 pe an. Asta e grija mea: sa platesc taxa. Clientii vin cand au necazuri, cand sunt bolnavi. Mai vin si atunci cand au bagaje multe sau cand ploua. In rest, dupa-amiaza nu se intampla nimic. Acum, ca nu mai circula decat personalele, cu care nu merg decat amaratii, nu mai ia nimeni taxiul. Statie nu mi-am pus, ca n-am la ce s-o folosesc. Cu cine sa vorbesc, cu mama?", spune Ilie. "As fi stat acasa in loc sa vin aici, dar ce sa fac acolo? Poate doar sa ma iau de bautura... Doamne fereste!", isi face cruce soferul pensionar.

In privinta pretului, Ilie Ciornulet e om flexibil. Se mai intelege cu clientul care vine la An Nou si la Pasti, dar "mai mult de 9.000 de lei pe kilometru nu pot sa iau. Mai fac drumuri pana la Focsani si atunci duc mai multe persoane". Microbuzele care transporta calatori pe ruta Marasesti - Focsani trec din jumatate in jumatate de ora, dar Ilie Ciornulet ramane in fata garii, fara clienti.

"Ma mai intreaba politistii ce se mai intampla pe aici. Eu stau aici toata ziua si vad tot ce misca. Din cand in cand, politistii TF mai trec pe la mine sa se intereseze daca am vazut ceva suspect prin zona. Dar ce sa se intample aici?", spune Ilie Ciornulet cu amaraciune.

RISCUL MESERIEI

Acum doi ani, pe 2 iulie 2002, o masina i-a taiat calea lui Ilie Ciornulet. A fost un accident ale carui urmari Ilie le resimte si astazi. "A intrat unul in mine si praf m-a facut", spune omul, in timp ce cu o mana isi salta cracul pantalonului sa ne arate cicatricea urata de pe piciorul drept. A stat vreo luna prin spital si alte cateva acasa, in pat. "A fost accident grav. M-a dat si la Antena 1. Si acum ma simt rau. Mai mult de patru ore pe zi nu pot sa stau in masina."

Ciornulet ne dezvaluie care sunt alte si riscuri ale meseriei sale: "Intr-o noapte ma cheama politistii de la TF, ca sa duc un om acasa. O persoana pe care o gasisera ei pe aici. Era unul solid si voia sa mearga la Focsani. Mie mi s-a parut ceva in neregula cu el si am avut si confirmarea imediat. Pe drum mi-a zis ca el de fapt nu vrea sa mearga la Focsani, ci langa oras, la o fabrica, pe un drum lateral izolat. Dar l-am dus cu vorba si am intrat in Focsani fara sa-si dea seama. Cand a vazut ca am ajuns in oras, a protestat, s-a suparat, ca nu asa ne era vorba. Dar am avut inspiratie, noroc. Imi tot spun ca daca faceam ce spunea el si intram pe drumul ala izolat, atunci imi suna ceasul", povesteste Ilie.