Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Câtă lume nu are probleme cu Poşta Română sau cu Electrica? Destui ar
zice unii, nu destul de semnificativi pentru tot norodul ar zice alţii.
Păţania mea se întâmpla astfel: nimeni nu ştie programul celui care
aduce facturile Electrica.
Câtă lume nu are probleme cu Poşta Română sau cu Electrica? Destui ar zice unii, nu destul de semnificativi pentru tot norodul ar zice alţii. Păţania mea se întâmpla astfel: nimeni nu ştie programul celui care aduce facturile Electrica.
O dată vine cu factura, altă dată cu citirea... Altă dată mă trezesc cu factura lăsată în uşă sau la vecini. Întotdeauna programul acestui Dumnezeu al facturii este făcut astfel încât nimeni nu este acasă... Programul nu prea îmi permitea vizita celui mai apropiat oficiu Electrica. "Nu-i nimic", mi-am zis, "trăim în era electronică, plătesc la o bancă sau la Poştă şi totul se rezolvă". Am ajuns la cel mai apropiat oficiu al Poştei. Cozile se întindeau până spre uşă, iar mai în faţă o angajată a Poştei ţipa la un bătrânel. Cum nu aveam nervii să rezist la minimum jumătate de oră doar să ajung la ghişeu, am făcut cale întoarsă şi am pornit la serviciu. Cu promisiunea unui "I’ll be back" de Terminator şi demnă de mitul eternei reîntoarceri, mi-am văzut de treabă. Lucru care nu s-a întâmplat şi cu Poşta Română, care trebuia să-mi aducă acasă somaţia de a plăti ultima factură şi atenţionarea că am 15-30 de zile în care voi plăti o penalizare de 0,0x% pe zi. N-am primit aşa ceva şi îmi imaginam că şi aici se aplică regula de la ţară, când "vine Lumina" de trei sau patru ori pe an. Nimic mai fals, căci oamenii de la "Lumină" au sosit şi au tăiat curentul de la locuinţă. Ziua următoare, zi de pomină. Înving băbuţele şi ajung la ghişeu la Poştă, plătesc factura şi întreb dacă datele sunt trimise mai departe în timp rapid către Electrica, pentru a beneficia de reconectare. "Trimitem, trimitem!", mi se spune. Plin de speranţe că birocraţia a fost eradicată, sun la Electrica să le spun că plăţile sunt făcute, pot verifica la Poştă şi deci că vreau curent electric. "Aaa, păi trebuie să plătiţi şi taxă de reconectare", "Şi taxa asta o plătesc la Poştă?", "Aaa, nu se poate aşa, trebuie plătită la un oficiu Electrica." Alte telefoane să aflu care e cel mai apropiat oficiu din cartier. Ajung în grabă, mă pun la o coadă. "Am venit să plătesc reconectarea la un apartament." "Nu aici, la colegul din stânga, vă dă o factură şi apoi veniţi la mine", mi se spune după ce am pierdut alt sfert de ceas din viaţă la coadă. Mă mut la colegul din stânga, altă coadă. În doar cinci minute ajung în faţa "colegului". "Am venit să plătesc reconectarea la apartamentul acesta", mă avânt eu. "Se poate, dar mie îmi apare că n-aţi plătit factura", mi se zice repede. "Ba am plătit la Poştă, cât durează să trimită confirmarea, că oficiul poştal unde am plătit e la 10 minute de mers?" "Durează, durează." "Da’ uitaţi, am aici facturile şi actele de la Poştă." "Posibil, aşteptaţi aici să vină confirmarea că nu mai sunteţi trecut ca datornic în program." Trec la o parte de la coadă, se perindă fiecare pe la "coleg" şi îşi spune păsul. După o altă jumătate de oră, întreb dacă a sosit confirmarea şi s-a updatat programul. Confirmarea a sosit... Victoriee! Plătesc 90 de lei pentru conectarea celor câtorva cabluri înapoi... "Dacă totul e ok, azi am curent, nu?", jubilam eu. "Pentru conectare, mâine între 10 şi 12 să fiţi acasă", îmi zice "colegul". "Păi ce poate să dureze atâta timp să lege două fire la tablou, la fel cum le-au scos?" Nu mi se mai răspunde, ca atare mai întreb. "Dar acasă de ce trebuie să fiu?" Răspunsul vine: "Păi pentru că trebuie să semnaţi nişte acte că acum aveţi curent".
Ziua următoare, după o miniinundaţie de la frigiderul dezgheţat, mă hotărăsc să sun iar la Electrica, pentru că acel "10-12" trecuse de mult. Într-un final vin cei doi specialişti, mai mult timp a durat deschiderea uşii tabloului decât operaţia în sine de reconectare, pentru că nişte vecini blocaseră accesul cu mobilă scoasă pe scara blocului. După două zile de pomină aveam curent. Meşterii nu mi-au dat să semnez nimic...
O dată vine cu factura, altă dată cu citirea... Altă dată mă trezesc cu factura lăsată în uşă sau la vecini. Întotdeauna programul acestui Dumnezeu al facturii este făcut astfel încât nimeni nu este acasă... Programul nu prea îmi permitea vizita celui mai apropiat oficiu Electrica. "Nu-i nimic", mi-am zis, "trăim în era electronică, plătesc la o bancă sau la Poştă şi totul se rezolvă". Am ajuns la cel mai apropiat oficiu al Poştei. Cozile se întindeau până spre uşă, iar mai în faţă o angajată a Poştei ţipa la un bătrânel. Cum nu aveam nervii să rezist la minimum jumătate de oră doar să ajung la ghişeu, am făcut cale întoarsă şi am pornit la serviciu. Cu promisiunea unui "I’ll be back" de Terminator şi demnă de mitul eternei reîntoarceri, mi-am văzut de treabă. Lucru care nu s-a întâmplat şi cu Poşta Română, care trebuia să-mi aducă acasă somaţia de a plăti ultima factură şi atenţionarea că am 15-30 de zile în care voi plăti o penalizare de 0,0x% pe zi. N-am primit aşa ceva şi îmi imaginam că şi aici se aplică regula de la ţară, când "vine Lumina" de trei sau patru ori pe an. Nimic mai fals, căci oamenii de la "Lumină" au sosit şi au tăiat curentul de la locuinţă. Ziua următoare, zi de pomină. Înving băbuţele şi ajung la ghişeu la Poştă, plătesc factura şi întreb dacă datele sunt trimise mai departe în timp rapid către Electrica, pentru a beneficia de reconectare. "Trimitem, trimitem!", mi se spune. Plin de speranţe că birocraţia a fost eradicată, sun la Electrica să le spun că plăţile sunt făcute, pot verifica la Poştă şi deci că vreau curent electric. "Aaa, păi trebuie să plătiţi şi taxă de reconectare", "Şi taxa asta o plătesc la Poştă?", "Aaa, nu se poate aşa, trebuie plătită la un oficiu Electrica." Alte telefoane să aflu care e cel mai apropiat oficiu din cartier. Ajung în grabă, mă pun la o coadă. "Am venit să plătesc reconectarea la un apartament." "Nu aici, la colegul din stânga, vă dă o factură şi apoi veniţi la mine", mi se spune după ce am pierdut alt sfert de ceas din viaţă la coadă. Mă mut la colegul din stânga, altă coadă. În doar cinci minute ajung în faţa "colegului". "Am venit să plătesc reconectarea la apartamentul acesta", mă avânt eu. "Se poate, dar mie îmi apare că n-aţi plătit factura", mi se zice repede. "Ba am plătit la Poştă, cât durează să trimită confirmarea, că oficiul poştal unde am plătit e la 10 minute de mers?" "Durează, durează." "Da’ uitaţi, am aici facturile şi actele de la Poştă." "Posibil, aşteptaţi aici să vină confirmarea că nu mai sunteţi trecut ca datornic în program." Trec la o parte de la coadă, se perindă fiecare pe la "coleg" şi îşi spune păsul. După o altă jumătate de oră, întreb dacă a sosit confirmarea şi s-a updatat programul. Confirmarea a sosit... Victoriee! Plătesc 90 de lei pentru conectarea celor câtorva cabluri înapoi... "Dacă totul e ok, azi am curent, nu?", jubilam eu. "Pentru conectare, mâine între 10 şi 12 să fiţi acasă", îmi zice "colegul". "Păi ce poate să dureze atâta timp să lege două fire la tablou, la fel cum le-au scos?" Nu mi se mai răspunde, ca atare mai întreb. "Dar acasă de ce trebuie să fiu?" Răspunsul vine: "Păi pentru că trebuie să semnaţi nişte acte că acum aveţi curent".
Ziua următoare, după o miniinundaţie de la frigiderul dezgheţat, mă hotărăsc să sun iar la Electrica, pentru că acel "10-12" trecuse de mult. Într-un final vin cei doi specialişti, mai mult timp a durat deschiderea uşii tabloului decât operaţia în sine de reconectare, pentru că nişte vecini blocaseră accesul cu mobilă scoasă pe scara blocului. După două zile de pomină aveam curent. Meşterii nu mi-au dat să semnez nimic...
Citește pe Antena3.ro
