Mai sus de Porţile de Fier, Dunărea curge acum mai mult liniştită, dar rareori mai izbucneşte in clocotul de altădată pornit de vreo furtună. In fascinantul perimetru nu mai intălnim insă insula blăndă de vis ce-şi doarme de trei decenii somnul veşnic sub apele Dunării. De micul paradis din mijlocul fluviului nu mai aminteşte trecătorilor decăt o tăbliţă pe care stă scris: VIADUCTUL ADA-KALEH.

Mai sus de Porţile de Fier, Dunărea curge acum mai mult liniştită, dar rareori mai izbucneşte in clocotul de altădată pornit de vreo furtună. In fascinantul perimetru nu mai intălnim insă insula blăndă de vis ce-şi doarme de trei decenii somnul veşnic sub apele Dunării. De micul paradis din mijlocul fluviului nu mai aminteşte trecătorilor decăt o tăbliţă pe care stă scris: VIADUCTUL ADA-KALEH.

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

Dincolo de tristeţea privirilor aruncate de pe mal dăm aievea peste făşia de pămănt lungă de 1750 m, lată de 400 m, şi cel ce n-a cunoscut căndva aceste locuri greu mai poate crede azi, că aici, Dunărea năvalnică işi deschidea braţele pentru a ocoli insula de vrajă cu numele ei incăntător intrat in legendă. Bucată cu bucată şi cărămidă cu cărămidă cetatea ADA KALEH a fost mutată pe Insula Şimian unde din păcate este lăsată in paragină de cei care cu sau fără voie ingroapă istoria minunată a acestor meleaguri.

Foarte puţini cunosc astăzi istoria insulei Ada Kaleh, chiar dacă pe Insula Şimian se găsesc astăzi unele vestigii strămutate aici pănă a nu fi inghiţită de apele lacului de acumulare de la Hidrocentrala Porţile de Fier I. Ada Kaleh este numele turcesc al insulei aflată pe Dunăre, la 4 km mai sus de Porţile de Fier, in zona cataractelor intre Gura Văii şi Vechea Orşovă. Văzută de pe muntele Alion, insula semăna cu „un uriaş coş de flori pe luciul argintiu al apelor". Datorită climatului mediteranean , insula lăsa impresia unei alte lumi, mai ales pentru vegetaţia şi pitorescul oriental al populaţiei, lăsată ca moştenire de trecerea turcilor prin această parte a Europei. Tot ca despre o moştenire, de această dată a marelui şi trecătorului Imperiu Habsburgic, vorbeşte astăzi fortificaţia stelară strămutată de pe Ada Kaleh pe insula Şimian.

Mitologia insulei Ada-Kaleh. Pentru prima dată s-a vorbit despre insula Ada Kaleh ca despre o ţintă indepărtată a eroismului, in poema orifică a argonauţilor. Tot din mitologie aflăm că aici ar fi poposit Hercule care venise să cucerească ţara uriaşului Geryon şi a fraţilor săi. După ce il invinge pe Geryon, Hercule pune stăpănire pe acest teritoriu şi pe faimoasele cirezi de boi. De pe un basorelief descoperit in Cipru, pe care este zugrăvită legenda lui Geryon, marele erou de la Dunăre al epopeii pelasge, această insulă se numea pe atunci Erythia. Acest episod este invocat şi de Pindar, marele poet al antichităţii care vorbeşte despre venirea lui Hercule aici, in ţinuturile hyperboreenilor pentru a culege măslinul sacru şi să-l transporte in Olimpia, in templul lui Zeus, impodobind cu frunzele lui altarele zeilor şi frunţile invingătorilor olimpici. Prezenţa măslinului aici a făcut ca această insulă să fie numit de greci „Continusa", adică insula olivilor sălbatici, după cum o spun poeţii ca Arien şi istorici ca Pliniu şi Priscion. Această insulă, apare şi la Herodot, părintele istoriei, sub numele de Cyraunis, fiind lungă şi ingustă, plină de olivi şi viţă sălbatică. Ca o completare, insula se va menţine aşa pănă in pragul dispariţiei.

File de istorie. Corbeliu Nepos spunea despre Ada Kaleh că nu avea un inconjur mai mare de 2000 de paşi, aşadar 2953 m, atăt căt avea cu aproximaţie şi la momentul dispariţiei.

„Este posibil ca insula să fi fost utilizată şi in timpul războaielor daco-romane şi totodată să fi fost cel mai important centru spiritual al geto-dacilor, sub care se afla marele altar al religiei dace" afirma şi publicistul G. Lungulescu. In limba turcă, Ada Kaleh inseamnă Insula Cetate sau Cetatea Insulei, denumire ce s-a generalizat şi a devenit oficială incepănd cu 1373 şi pănă la dispariţie. Intr-o hartă austriacă datănd din anul 1716, insula apare sub denumirea de insula Caronina, iar intr-o scrisoare din 10 iunie 1713 adresată lui Eugenice de Savoia, este denumită Porizza. O cronică turcească de la inceputul secolului XVIII aminteşe de localitata Atak (Adak) care este probabil o formă prescurtată din Ada K(ale). Cea mai frecventă denumire in documentele turceşti este insă - Ada-I- Kebir - (Ostrovul Mare).

Fortificaţii. Fortificaţiie din insulă se prezentau ca o incintă ce formează un careu prevăzut din toate colţurile cu tunuri de veghe şi o a doua incintă stelată, care o inconjoară pe prima avănd in colţurile stelei bastioane de artilerie. Incintele erau prevăzute cu şanţuri pentru apă şi cu poduri suspendate. La intrare se mai vedeau urmele marilor porţi şi ale roţilor cu scrieţi cu ajutorul cărora erau lăsate şi ridicate podurile. Construcţiile din interior atingeau inălţimea de la 6 pănă la 10 sau chiar 25 de metri. Dedesubt aveau galerii şi coridoare boltite. Prin anii 1960, multe dintre acestea erau incă in stare bună. In pereţii fortificaţiilor existau ambrozuri prin care se introduceau ţevile tunurilor. După 1718 au fost continuate lucrările incepute in formă de patrulater stelat. Capetele insulei au fost prevăzute cu forturi legate cu cetatea prin drumuri subterane. S-au mai construit magazii de alimente, depozite pentru muniţii, edificiul condamnatului, biserica şi numeroase alte clădiri. Fotificarea sistematică a insulei incepe in 1717 cănd austiecii ocupaseră Ada - Kaleh-ul datorită prinţului Eugeniu de Savoia. Atunci, la poalele muntelui Alion s-au construit cuptoare de cărămizi, iar piatra cioplită a fost adusă din sudul Dunării. Nu s-a putut preciza cănd au fost terminate toate fortificaţiile, deoarece insula a fost bombardată in intregime de către turci, in anul 1733. Atunci, cetatea s-a predat, iar populaţia austriacă a părăsit insula odată cu trupele. Vizitatorul care călătorea şi trecea prin Ada Kaleh era impresionat de mărimea şi grosimea zidurilor, de lungimea crenelurilor fortificaţiilor. De asemenea, era fermecat de străzile inguste, cu aspect oriental şi mai ales de strălucitoarea geamie ce domina prin inălţimea ei intreaga insulă. Ea era aşezată deasupra intăriturilor la 4 metri inălţime, fiind şi edificiul condamnatului clădit prin anul 1720 in timpul Mariei Tereza. In 1799 sultanul Mahomed a transformat-o in moschee, construindu-i minaretul, cu orientarea spre Mecca. La intrarea in moschee se afla un bazin de apă, dotat cu o pompă ce servea credincioşilor la ritualu spălatul măinilor. Pe inscripţia bazinului se afla notat anul 1913. Comoara de preţ a geamiei era un covor uriaş, de 144 mp, ţesut in cea mai desăvărşită tradiţie orientală, avănd 480 kg. greutate şi care a fost dăruit de sultanul Abdul Hamid al II-lea. Principalele ocupaţii ale locuitorilor erau cultivarea pomilor roditori, pescuitul şi comerţul. Unele venituri erau aduse de turism. Dar insula avea ca principală bogăţie istoria. Cetatea ii conferea un aspect cvasiurban, mai ales că pe zidurile sale răsăriseră de-a lungul timpului nişte căsuţe construite cu materiale dislocate din edificiu. Pe sub bolta zidurilor geamiei trecea strada principală a orăşelului, iar pe stradă, de ambele părţi se inşirau prăvăliile curat intreţinute şi unde găseau tot felul de ţigări, rahat şi dulceţuri. Turcii se ocupau cu alviţăria şi vănzarea brăgii, a baclavalelor şi a sugiucurilor (vănzătorii abulanţi umblau cu tăvile pe cap prin locuri aglomerate). Intre edificiile reprezentative ale insulei, a exist casa lui Ali Kadri, favorizat de soartă şi imbogăţit dubios in afacerile cu tutunul adus de la Istambul, pentru fabrica de ţigări din insulă. Ali Kadri a fost vizitat acasă la el de regele Carol al II-lea i 1933, cu prilejul centenarului oraşului Turnu severin. In opoziţie cu luxul ostentativ şi notorietatea casei lui Ali Kadri, se află intre obiectivele de interes al insulei mormăntul modest al lui Miskin Baba, ale cărui fapte au stăruit luminoase in memoria locuitorilor pănă la ultimele generaţii.

„Sfăntul" Miskin Baba. Miskin Baba era pentru insulari un sfănt de cucernică amintire, un Budha mahomedan, un personaj cu o mitologie fabuloasă. Legenda spune că ar fi fost ultimul prinţ samanoid, din vechea dinastie de Uzbek, din Buhara. Această dinastie a samanoizilor a durat pănă in 1736, cănd, ultimul ei descendent, prinţul al cărui mormănt se afla in insula Ada Kaleh şi a fost strămutat pe insula Şimian, a renunţat la tron şi a plecat in lume pentru a-şi găsi pacea sufletului. Se pare că prinţul samanoid era foarte invăţat. In jurul palatului in care se născuse se găsesc 360 de moschei cu mormintele mai multor sfinţi musulmani. In urma unui vis care l-a influenţat puternic, prinţul şi-a luat rămas bun de la curte, de la invăţaţi şi prieteni, a impărţit cea mai mare parte a averii săracilor, a cerut să se intemeieze o altă dinastie a uzbecilor şi a plecat după cum i se ceruse in vis in Insula Sfăntă de la cataractele Dunării. Astfel a ajuns la Belgrad, unde prin inţelepciunea lui a redat pacea şi dreptatea oamenilor nemulţumiţi de stăpănira turcească. Cănd a vrut să plece insă, nu a fost lăsat, dăndu-se poruncă să fie păzite toate cele 12 ieşiri ale cetăţii. Dar n-a trecut mult şi paznicii celor 12 porţi au declarat paşei că prinţul a ieşit in acelaşi timp prin toate ieşirile, fără să aibe puterea de a-l impiedica. Atunci guvernatorul a inţeles că prinţul era sfănt şi l-a lăsat să-şi urmeze drumul. De la Belgrad a sosit in Ada Kaleh, devenind umilul Miskin Baba. Intorcăndu-ne la realitatea istorică, se pare că cel care a iniţiat fortificarea insulei a fost Iancu de Hunedoara, determinat şi de vertiginoasa ascensiune a turcilor in sud-estul Europei. Insemnătatea insulei a inceput să crească, in vremea sultanilor Murad I şi Baiazid I Fulgerul.

Sub puterea turcilor. In anul 1390, insula Ada Kaleh a fost ocupată vremelnic de Firut Bei, iar după bătălia de la Ankara (1402) insula a fost stăpănită de despotul Serbiei, Ştefan Lazarovici. Timp de aproape un veac, pe aici s-au făcut toate incursiunile turceşti in Serbia, Ungaria, Austria. Pe la sfărşitul secolului al XVII - insula a cunoscut o perioadă foarte zbuciumată, fiind mereu sub stăpănire fie austriacă, fie turcă. Comitele Marsigli spune că insula a fost mereu intărită şi fortificată. Turcii ii acordă de asemenea o atenţie deosebită, fiind pomenită in cronica turceasă a lui Silahtar. Prin pacea de la Karlovitz (1699), Ada Kaleh a rămas sub stăpănirea Porţii otomane. In 1716 prin ordinul turcilor, N. Mavrocordat, domnul Munteniei trimite 3000 de oameni pentru intărirea garnizoanei de la Orşova şi Ada Kaleh. Documentele turceşti arată că viaţa insulei nu a fost nici in continuare liniştită. In vara lui 1810, cetatea Ada Kaleh a fost ocupată de un detaşament rus sub comanda maiorului Rodricov şi de un batalion de panduri conduşi Tudor Vladimirescu. Pe la mijlocul secolului XIX, cetatea a inceput să se ruineze. In 1848, călătorii care o vizitau au găsit-o in pragul ruinei. Cetatea slujea acum ca teritoriu de exil pentru deportaţii politici din ţările subjugate. In august 1849, a poposit aici Lajos Kossuth, care predăndu-se turcilor din Ada Kaleh a fost trecut in Imperiul Otoman. Prin pacea de la San Stefano şi tratatul de la Berlin, ambele din 1878, insula trece sub protectoratul Austro-Ungariei şi sub stăpănirea Porţii. Locuitorii insulei aveau dreptul şi privilegiul de a importa orice fel de marfă in orice cantitate, fără nici o taxă vamală. Nu aveau voie insă să poarte arme de vănătoare. In primul război mondial, armata romănă a dus lupte cu austriecii la Ada Kaleh şi a ocupat-o, iar ca urmare a Conferinţei de la Lausanne insula a revenit prin referendum Romăniei.

Insula Ada Kaleh - victimă a civilizaţiei. Destinată să dăinuiască căt lumea, dacă ne găndim că dimensiunile ei nu s-au schimbat de la inceputuri pănă in contemporaneitate, insula Ada Kaleh, martora atător cataclisme şi războaie, a dispărut dintr-o dată, victimă a civilizaţiei industriale. Sfărşitul ei a devenit previzibil in momentul semnării acordului romăno-iugoslav din 1956 privind construcţia Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie „Porţile de Fier". Această construcţie s-a amănat pănă la 7 septembrie 1964, lungind astfel agonia existenţei insulei. Iminenţa dispariţiei a fost pentru locuitori o tragedie. Deşi lucrările avansau, in insulă mai erau oameni care incă mai credeau că inevitabilul nu se va produce. Totuşi, in 1971 insula a dispărut sub apele lacului de acumulare, odată cu inchiderea barajului. Inainte insă de distrugere o echipă de oameni de ştiinţă conduşi de savantul CS Nicolaescu Plopşor a intreprins o acţiune de cercetare ştiinţifică şi de salvare a tuturor vestigiilor. Din insula Ada Kaleh se preconiza strămutarea cetăţii, a moscheei, a cimitirului vechi, a casei lui Regep Aga unul dintre guvernatorii insulei şi mormăntul lui Miskin Baba. Pe fondul unei flore apropiate celei din fosta insulă, se sconta creearea unei noi Ada Kaleh, in egală măsură complex muzeal şi rezervaţie naturală. Proiectul a căzut datorită morţii lui Nicolaescu Plopşor, dar mai ales a dezinteresului care s-a instalat după teminarea Sistemului Hidroenergetic.

Şimian - insula dezolării. In insula Şimian s-a mutat doar fortificaţia stelară austriacă şi mormăntul lui Miskin Baba. Nici foarte puţinul ce s-a strămutat pe această insulă, din păcate nu este pus absolut deloc in valoare. Şi toate acestea in timp ce şi Insula Şimian are o istorie destul de bogată. Descoperirile de la Ostrivul Şimian ne arată că in această zonă existau aşezări omeneşti foarte vechi, cele mai vechi aparţinănd culturii Starcevo-Criş apoi cultura neolitică Turdaş - Vinca - aparţinănd neoliticului mijlociu. Tot in insula Şimian au fost descoperite urme de locuire şi morminte din faza tărzie a Hallstattului şi o aşezare geto-dacică din secolele II - I i. Hr. In anul 1970 aici s-a descoperit un tezaur compus din 68 de monede de argint, 66 făcănd parte din categoria imitaţiilor monetare de tip Filip II, iar celelalte 2 monezi sunt drahme ale oraşului Dyrrachium. Imediat după dispariţia insulei Ada Kaleh, insula Şimian a cunoscut o perioadă de glorie. Aici a fost construit un restaurant, un ştrand şi alte căteva mici obiective economice, in speranţa că totuşi această insulă va deveni copia fidelă a Ada Kaleh-ului. Nici de această dată nu s-a reuşit punerea in valoare a insulei. Astăzi aproape că nu se mai poate intra pe insulă. Totul este năpădit de vegetaţie şi ruine. Nu se mai cunoaşte aproape nimic din zidurile cetăţii, iar mormintele ce au fost strămutate din Ada Kaleh nu se mai cunosc. Din cănd in cănd, locuitorii Şimianului ce deţin terenuri aici, se refugiază pe insulă unde se indeletnicesc cu braconajul in special la fazani, insula fiind plină de aceste păsări.