Tărg de fete - Cocoş la Muntele Găina

Greu de crezut că cineva işi inchipuie că la Tărgul de fete de pe Muntele Găina codanele ajunse la vărsta măritişului se vănd şi se cumpără cu banii strănşi in chimirele late ale vremurilor poveştilor cu haiduci. Că cineva ia ad literam denumirea (incitantă, să recunoaştem) a serbării in sine. Cu toate astea mii de oameni se străng anual aici, veniţi de dincolo de culmile impădurite ale munţilor.
• Cotcodăceala de 2 miliarde de pe Găina

La o zi după Sf. Ilie, vestit de jos, din comuna Avram Iancu, de zeci de tulnice, Tărgul de fete de pe Muntele Găina urcă ecoul tănguitor la 2.000 de paşi deasupra omenirii. Aici, o serbare ţinută an de an adună mii de oameni, veniţi din cele patru zări, de dincolo de culmile impădurite ale munţilor. Prăfuiţi din cap pănă-n picioare, aceştia inoată cu sărg spre vărf prin arşiţa zilei, căci aprigul Sfănt Ilie a cam uitat anul acesta "să spuie norilor să vie...".


E greu de crezut azi că cineva işi poate inchipui că, la Tărgul de fete de pe Muntele Găina, codanele ajunse la vărsta măritişului se vănd şi se cumpără cu banii strănşi in chimirele late ale vremurilor poveştilor cu haiduci. Că cineva ia ad literam denumirea (incitantă, să recunoaştem) a serbării in sine. Se spune, in schimb, că in timpurile mai vechi, exista un tărg al negustorilor şi ţăranilor pe munte şi, ca la orice tărg, se vindeau şi se cumpărau de la produsele agricole pănă la obiecte casnice, pluguri, vite, imbrăcămine etc. Bineinţeles că se legau cunoştinţe noi sau erau realimentate cele vechi. La un pahar de tărie băut ca adălmaş, nu se putea să nu se ajungă şi la probleme de familie. De aici şi pănă la a se vorbi despre eventualele cumetrii nu mai era decăt un mic pas. Toţi aveau feciori sau fete de măritat, iar pe atunci părinţii hotărau căsniciile. Aşa ajungeau fetele să fie "văndute". Evident că de ani buni, de cănd serbarea se ţine aici, nu s-a dorit niciodată reinvierea strictă a unei tradiţii aplicative, ci doar recursul la acea tradiţie. Anul acesta, de exemplu, manifestarea s-a desfăşurat in trei locuri diferite. Data de 19-20 iulie a fost "dăruită" localităţii Cămpurile, care şi-a serbat zilele oraşului. S-a mutat apoi in comuna Avram Iancu, pe 21 iulie, ca spre seara aceleiaşi zile să se plece spre culmea inaltă a Muntelui Găina. Şi cu măna pe inimă vă spun că nimeni dintre cei prezenţi aici sau sosiţi de aiurea nu s-a plăns că nu s-a bucurat cum se cuvine de cele patru zile de veselă sărbătoare.


GLASUL TULNICELOR. Incă din primele ceasuri ale dimineţii de sămbătă se simţea că in comuna Avram Iancu aveau să se intămple evenimente importante faţă de liniştea ardelenesc tihnită de peste an a localităţii. De fapt, oricine se indrepta pe şosea spre punctul prestabilit presimţea aerul, măcar administrativ vorbind, de apropiată sărbătoare. Şoseaua era ca-n palmă, cu asfalt de curănd turnat şi marcat vizibil conform normelor rutiere. Fiecare localitate era anunţată prin plăcuţă nominală atunci incondeiată. In punctul terminus poliţia era prezentă la fiecare 200 de metri. Comuna nu se tranzita, iar maşinile erau indrumate spre parcări largi pe malul răului. Mulţi dintre cei sosiţi, topiţi de caniculă, se răcoreau, la propriu, făcănd baie (şi doar stropindu-se) in apa săltăreaţă. La ora 11 s-a dat de ştire: in acordurile muzicii populare ardeleneşti alaiul de participanţi la concursurile gastronomice, de dans, de muzică, de port popular treceau in paradă spre o poieniţă unde erau montate corturile şi scena de spectacol folcloric. Localităţi din 5 judeţe işi prezentau diversificat specificul zonal. Unii tăiaseră şi pregăteau un miel, alţii invărteau vărtos la ceaunuri uriaşe de sarmale, alţii etalau cozonaci şi păine impletită coaptă pe vatră, iar alţii meştereau din lemn diverse figurine ori motive populare. Toţi te imbiau să le treci pragul, să le guşti din bucate, să iei seama la covoarele ţesute la război, la ii ori la ştergarele ce atărnau pe toţi pereţii corturilor. Pe la ora 14 au glăsuit tulnicele. Semn că spectacolul folcloric, jurizat, era pe punctul de a incepe. Tănguitor, sunetul tulnicului urca prin văzduhul incins spre culmea mai răcoroasă a Muntelui Găina.


ŞOFERII IADULUI. Ademeniţi de sunet, ca Ulysse de căntarea vrăjită a sirenelor, ne-am urcat in maşină şi am plecat in trombă spre munte, să nu-i pierdem inălţarea. Elanul ne-a fost tăiat rapid de un echipaj de poliţie care ne-a spus scurt: nu se urcă, deoarece calea de acces e blocată de două accidente. După o vreme ni se dă verde. Se urcă incet din cauza drumului prost şi a maşinilor din faţă care aproape se preling pe pietrişul alunecos. In scurt timp primul accident: un jeep decapotabil era răsturnat de la o inălţime de 2-3 metri in albia părăului. Căzuse in picioare şi făcuse un fel de punte intre maluri, pe sub el scurgăndu-se vesel apele părăului. Fără veselie erau in schimb doi tineri ce-şi puseseră in cap măinile a nenorocire. Am fost opriţi din nou. O oră. Spuneau că se coboară "de sus". Ne-am reluat tărăş urcuşul. Iar am fost opriţi. Iar ni s-a dat drumul şi din nou am fost opriţi. Trebuia să fii bun şofer ca să stăpăneşti panta şi să imblănzeşti pietrişul. Patru ore ne-au trebuit ca să parcurgem 10 km. Se innoptase demult cănd am văzut in vărf luminile. Ca licuricii; am zbughit-o spre ele. Spre final, noi parlamentări cu poliţia şi in sfărşit reuşim: suntem in punctul cel mai inalt al Muntelui Găina.


"PUICUŢE?"...DE UNDE? Parcăm şi, transpiraţi, ieşim la aer. Aer? Ca-n cuptor era. Şi mai mult, atmosfera era cu atăt mai incinsă in zona unde cănta trupa Desperados din Cluj. Sute de tineri se unduiau şi dansau, iar refrenul, căntat tot pe atătea voci ("Am cazanul meu/ Şi sunt fericit/ Băutura curge gărlă/ Şi mă simt tare implinit") umplea sonor văile din jur. Ne-am uitat după fetele venite, conform tradiţiei, "la tărg". Aproape nici una nu era singură, mai toate avănd căte un "cocoşel" lăngă, ce şi-ar fi semeţit nervos creasta dacă te-ai fi apropiat de ele. Puteau fi venite acolo pentru orice, numai pentru măritiş nu. Cu atăt mai mult cu căt cei care ar fi trebuit să aibă vărsta părinţilor lor nu se prea zăreau nici măcar la corturile improvizate unde se servea bere din belşug şi unde sfărăiau pe grătare dolofanii mititei. Pe punctul cel mai inalt al muntelui, un foc de tabără lumina cu ingăduinţă noaptea instelată. Lumina lui a fost eclipsată numai atunci cănd, spre finalul concertului, focuri de artificii au colorat viu culmile mohorăte ale munţilor din jur, semn că pămăntenii dădeau de veste cerului de bucuria implinită a momentului. Grupurile de tineri s-au imprăştiat pe la terasele injghebate in pripă sau au mers să doarmă care pe unde au apucat. Urma o nouă zi plină.


POLITICĂ ŞI DELICATESE. A doua zi, cine nu s-a culcat o dată cu găinile şi s-a trezit ceva mai devreme a putut constata că la mai toate terasele cheful nu contenise incă. Un grup de tineri, cu doi-trei muzicanţi lăngă ei, dansau pe mese. Deja incepea să se recreeze atmosfera de voie bună. Pe un banner legat de doi stălpi scria: Tărgul meşterilor populari. Cum cu o zi inainte nu avusesem vreme să facem un ocol, ne-am incumetat acum. Cam 10 locaţii insumau meşterii populari care expuneau căteva costume populare, ceva ceramică, fluiere, tulnice, butoiaşe mici pentru ţuică şi pălărioare croşetate. In rest vindeau negustori de toate felurile - de la banalele jucărioare din plastic - pănă la imbrăcămintea made in Turcia şi vagoanele de adidaşi chinezeşti. Cărciumile improvizate, graţie preţurilor mici şi căldurii de afară, gemeau insă de consumatori de bere, de mici, de cărnaţi şi fripturi rumenite. Pe la ora 10 s-a dat alarma: vine coloana oficială. Căteva microbuze cu membri ai PSD şi ai partidului ecologist au deschis calea pentru oaspetele de "vază": Traian Remeş. Acesta urma să ţină un discurs sufocat (de căldura de afară) mulţimii ce trebuia să se aranjeze in spatele scenei unde se ţinea spectacolul folcloric. Ce e drept doar poliţiştii şi jandarmii au intrat in alertă, mulţimea străduindu-se pe mai departe să ingurgiteze, contra cost, din darurile naturii. După spectacol, drumul de intoarcere a fost mai rău decăt cel de venire. Ghiftuit, poporul s-a grăbit să se intoarcă acasă, pentru siestă. N-a cumpărat nimeni nici o fată, dar ce, parcă la anul nu mai e tărg? Un motiv in plus de a o lua de la capăt. In urma noastră muntele a mai căştigat un metru inălţime. De gunoaie...