Cand l-a adus pe lume, Elvira, taranca blanda din Nucsoara, nici nu si-a inchipuit ca, peste ani, baiatului ei ii vor spune "tata" mai bine de o mie de copii. Si nici ca pruncul care se lipise flamand de pieptul ei va deveni cel mai inversunat avocat al vietii din Romania...
ADRIANA OPREA-POPESCU
Daca ar fi banuit macar ca Nicolae va merge mana-n mana cu Dumnezeu prin viata, Elvira, femeie credincioasa, ar fi multumit de atunci si noaptea icoanelor pentru aceasta binecuvantare. Singura, intr-o viata plina de suferinta. In ziua in care s-a nascut, tatal ei era condus pe ultimul drum. A crescut intr-o familie nevoiasa si, cand s-a maritat, a crezut ca va scapa de saracie. A luat un cioban, care era si taietor de lemne, dar barbatul ei, altminteri om cumsecade, avea patima bauturii. Asa ca in 1959, la un an dupa nasterea copilului, l-a lasat.
S-a chinuit singura cu baiatul si, ca sa-l creasca, ziua mergea si facea de mancare la hotarul satului, pentru cele cateva sute de oameni care munceau pe camp. Mesteca mamaliga uriasa cu doua facalete iar noaptea, pentru un leu in plus, cosea de mana plapumi la lumina lampii cu gaz.
DRAGOSTE OARBA.La 14 ani, Nicolae a plecat la seminarul teologic. "Nu spun ca am avut vocatie sa ma fac preot, marturiseste el astazi. Dar n-am avut niciodata in cap sa fac altceva... Cred ca asa m-am nascut." Cinci ani mai tarziu termina cursurile si este incorporat, a treia generatie de seminaristi care faceau din nou armata. Si, desi poate parea ciudat, despre militarie parintele are numai vorbe bune. "Poate si pentru ca n-au fost decat noua luni, explica el. La Piatra-Neamt, la tanchisti. Am tras cu pusca cu luneta, am mers cu TAB-ul, am batut pas de defilare, zile intregi, pe aratura... Va dati seama ca luni dimineata, la raport, cand dadeam de beton, iesea defilarea impecabil! A fost o experienta interesanta, care ne-a ajutat si la rezistenta psihica, ca faceam multe lucruri inutile..."
Apoi, ca orice barbat cu livretul militar in buzunar,
s-a grabit sa se aseze la rostul lui. S-a insurat la loterie desi, zice acum, n-ar mai sfatui pe nimeni sa faca la fel, ca e riscant. "Dar pentru mine, Dumnezeu a randuit, spune el, convins. Pe Maria n-o vazusem niciodata, in ultimul an de seminar imi daduse cineva o adresa si i-am scris. Era ianuarie. Am corespondat ceva vreme si, pe 25 martie, i-am zis ca ar fi bine sa ne casatorim. Si mi-a raspuns: «Ha, asta este o gluma foarte buna». Nu glumisem, dupa ce am terminat armata ne-am luat".
S-a hirotonit si a primit parohie in Valea Plopului, sat care de sase ani nu mai avusese preot. O parohie mica si o biserica daramata in cutremurul din â77. Cum se muta la 2 km de Nucsoara, satul natal, a primit totul bucuros. Si s-a inscris si la Facultatea de Teologie, la fara frecventa, iar in 1983 si-a luat licenta.
BISERICA ASCUNSA. Dar, inainte de asta, s-a grabit sa treaca examenul in fata lui Dumnezeu. Si si-a pus in gand sa ridice o biserica in sat. Era prin anii â80 cand, din ordinul lui Ceausescu, se intra cu buldozerele in lacasele de cult. Nu a deznadajduit, a cautat o cale sa pacaleasca vigilenta securistilor. A tocmit mesteri, a strans, cu ajutorul satului, materiale si a inceput lucrul... noaptea. "Ziua munceau la constructia bisericii copii sub sapte ani, care nu mergeau la scoala si nu puteau fi pedepsiti. Eram bine organizati: am impletit funii din fitile de lampa, iar stalpii din fier beton, inalti de 11 metri, ii ridicam, ca intr-o joaca, cu cate 36 de copii. Puneam stalpul in groapa, innodam de el funii lungi de 30 de metri, iar ei, incet-incet, de la departare, il ridicau..." Noaptea, mesterii tocmiti inaltau zidurile...
N-a scapat nepedepsit parintele, de trei ori i s-a citit Sfanta Impartasanie pe patul de moarte... Intr-o noapte, in toamna lui â84, el si sotia au fost gasiti zacand fara suflare pe strada, in urma unui "accident". Au reusit sa scape cu viata, dar au ramas sechele. "A trecut, spune parintele, toate trec.... Atunci suparam pentru ca eram tanar si nu eram prudent. Vorbeam mult, lucruri obisnuite, dar nepermise. Despre Dumnezeu, despre istoria noastra adevarata, despre ctitori si voievozi..." Nu vrea sa stie cine anume l-a turnat la Securitate si nici sa-si vada dosarul. "As putea afla lucruri urate. Sau frumoase, stiu si eu, pentru ca cei care vorbeau de mine cred ca le spuneau si pe cele bune, daâ tot turnatorie era!"
Biserica - ramasa nefinisata si astazi - poarta hramul "Sfintii Arhangheli". Dupa el si-a botezat preotul si copiii cu care l-a bucurat Maria - Mihail, Rafael, Gabriela, Gabriel si Gavril (au 23, 22, 21, 17 si 14 ani).
208 COPII. Dar, daca-l intrebi cati copii are, iti raspunde, fara sa ezite: 208. Si, daca nu stii povestea parintelui Tanase din Valea Plopului, te crucesti si te minunezi. Dar parintele chiar 208 are, caci toti ii spun "tata", la fel cum au facut-o si cei care au trecut pe aici inaintea lor, vreo mie in 14 ani...
A intrat in toata aceasta poveste mai mult de nevoie. In â90, impreuna cu regretatul poet Ioan Alexandru, a inceput lupta de convingere prin spitalele din Bucuresti cu femeile venite la avort. Dupa liberalizarea intreruperilor de sarcina, numarul copiilor omorati in pantecele mamelor crestea vertiginos. De atunci si pana acum, a facut o socoteala parintele, Romania e mai saraca si mai pacatoasa cu vreo 14.700.000 de suflete... Au fost medici care l-au scos de barba din cabinetele de chiuretaj, dar si femei care, dupa ce l-au ascultat, s-au intors din drumul spre chiureta.
Peste sapte-opt luni, unele dintre ele l-au cautat la Valea Plopului si i-au pus pruncii in brate. "Tu ne-ai zis sa-i facem, tu sa-i cresti!" Atunci, in cateva zile, s-a pomenit cu 12 copii la usa bisericii. Le-a gasit un rost la familiile din sat, dar cum numarul lor crestea, s-a gandit sa construiasca in vale un orfelinat in care sa-i adaposteasca.
In â94 si-a facut o asociatie, "PRO VITA pentru nascuti si nenascuti", si a acceptat sa vorbeasca despre ceea ce face, in speranta ca oamenii il vor ajuta. Dar de fiecare data cand apare in mass-media, "mai vine si un frigider, e drept, dar si trei-patru copii abandonati...". Cei care-l ajuta sunt la fel de saraci ca el. Sau la fel de cu credinta, preoti din alte parohii care aduna in biserici si-i dau grau, faina, cartofi. Parintele alearga fara odihna, dintr-un loc intr-altul, ca sa le stranga si sa le aduca celor 208 guri pe care le are de hranit.
MIRACOLE OBISNUITE. A luat si parintele, pe langa cei ai lui, vreo trei sa-i creasca, dar recunoaste ca n-a avut "mana buna la ales". Uneori, mamele au remuscari si se intorc dupa ei... El n-a ramas decat cu Mihaita, pe care l-a crescut de la patru luni. Si mai e si Gabriela cea mica, care a stat in
casa lui de la cinci zile pana la un an si jumatate, cand mama naturala a venit dupa ea. "Vorbim cu fata la telefon si, de doua ori pe an, vine pe aici. E greu si pentru noi, desi credem ca nicaieri nu-i e mai bine copilului decat langa mama lui..."
Cel prin care Dumnezeu infaptuieste in viata altora miracole nu se lasa amagit de pacatul mandriei si spune ca exista doar miracole... obisnuite. "Cand un medic dintr-o maternitate nu vrea sa dea un copil parasit acolo, dar mie mi-l lasa, ca are incredere, e un miracol. Cand o femeie cu chitanta in mana se intoarce din pragul cabinetului de avort, e altul. Cand o mama care vrea sa-si lase de tot copilul la noi se intoarce din statia de autobuz inca unul, cand isi rezolva problemele si-si ia copilul de tot, altul... Iar miracolele acestea se intampla daca ai incredere in Dumnezeu. Nu credinta, ca pe asta o avem cu toti, incredere!"
MOBILUL CRIMEI
"Nu neajunsurile sunt cauzele avortului,
ci necredinta si comoditatea. Problema asta...,
a avea. Saracii fac copii, bogatii omoara copii.
Cele mai multe dintre femeile pe care le-am
intalnit in fata cabinetelor de chiuretaj erau
de conditie buna"
CANON
"Tot saracul ne ajuta, pentru ca el are timp sa gandeasca. Bogatului ii sta mintea numai la cum sa sporeasca averea. Si ne ajuta mult si femeile care au facut avorturi, poate incearca un canon. Desi canon este sa pui copil in loc" -
parintele Nicolae Tanase
LACRIMI
Cel mai tare pe parinte il impresioneaza mamele care plang cand isi lasa copiii la el. Se intorc cu spatele, ii parasesc, dar plang, semn ca sufletul lor inca nu i-a lasat din brate. "Sunt si unele care nu plang si nu le pasa, povesteste preotul. Dar cele mai multe varsa lacrimi. Si, de cele mai multe ori, acestea se intorc dupa ei. Altele, uita drumul... Nu e vina lor, ci a societatii care nu le primeste cu un copil. Fata trebuie descurajata sa aiba o relatie sexuala in afara institutiei casatoriei, inainte sa se intample asta. Dupa, trebuie incurajata ca mama!" Din experienta pe care o are, parintele stie ca cele care infrunta viata alaturi de copilul lor, pana la urma izbandesc.
ROBINETUL
Parintele Nicolae Tanase e convins ca fiecare copil se naste cu bucata lui de paine. Si mai crede cu tarie in ceva, ca "fiecare om, cand se naste, are de la Dumnezeu un robinet de unde-i curge. Cu munca, desigur, dar are ce-i trebuie. Cand se casatoreste, se deschid asupra celor doi nu inca unul, ci zece robinete. Cand se naste un copil - o suta, cand vine al doilea - o mie de robinete. Dumnezeu te ajuta proportional cu nevoile tale".
Parintele mai spune ca, dupa ce au facut un copil, foarte multi parinti au avut surpriza sa constate ca li s-au rezolvat probleme vechi, la care nici nu mai sperau vreo solutie. Si-au gasit un serviciu mai bun sau au primit repartitie de
locuinta... "Dumnezeu, daca aduci pe lume viata, iti pune lucrurile la punct", crede parintele. Si lui i-a ajutat, baietii mai marisori de acasa au luat toti drumul teologiei, iar fata e studenta la Sibiu, la franceza-engleza.
FOTO
BUCURIE. Despre copiii care au plecat din
Valea Plopului in familiile lor, parintele nu mai stie nimic. "Important e ca sunt in viata, ca sunt salvati", spune preotul
BISERICA UNICAT. In afara lacasului de cult construit
cu ajutorul copiilor, parintele a mai inaltat, pe deal, o biserica monument pentru copiii avortati, singura din Romania
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
