Cel mai manelist dintre manelisti

De fapt, cand ma dau lovita-n aripa ca mie nu-mi plac manelistii astia pe care-i vad peste tot, peSTE TOT, PESTE TOT, cand (sanchi!) trimit in tomberon curentul asta muzical si nu-l scot de-acolo decat ca sa-l mai iau putin la poceala, ei bine, cand fac toate astea, eu pozez. Mie, de fapt, imi place mult muzica asta si nu va ascund c-o ascult pe ascuns. Partea mai naspa e ca le spun tuturor prietenilor mei ca fara o sonata de Beethoven luata asa, pe stomacu’ gol de dimineata, ziua mea n-are sens; drept pentru care, ce se-ntampla, de fapt, abia astept sa raman singura ca sa-mi pun un Salam Fermecatoru ascuns bine intr-o carcasa cu un Ceaikovski, ceva, sa zic, "Patetica". Chestia asta cu "Patetica" se pupa foarte bine cu cd-ul ascuns inauntru. Adica sunt patetica pentru ca nu recunosc apetenta mea deosebita pentru acest curent muzical, care e-n deplin avant (cine zicea ca manelele sunt pe duca nu stia ce spune). Sunt patetica pentru ca nu am curajul sa declar in piata publica, de fata cu toata lumea, de fata chiar cu presedintele tarii, de fata chiar cu cei mai apropiati si cei mai indepartati prieteni ai mei, de fata cu colegii de gradinita si de cresa, de fata cu toate educatoarele mele si cu toate profesoarele mele, de fata cu domnu’ Galasanu (buna ziua, domnu’ Galasanu, va salut si va respect!), vedeta liceului Lazar din Bucuresti, de fata cu toata lumea, dar cu absolut toata lumea care ma cunoaste, ca eu, de fapt, sunt o manelista convinsa.

Duminica seara se mananca manele pe paine mai peste tot prin televiziuni. Ma gandesc ca daca eu sunt ipocrita si pozez in desteptu’ desteptilor cand, vezi Doamne, dau un cap in gura curentului astuia muzical, asa sunt si ceilalti. Ma gandesc ca daca eu ascult manele pe ascuns, de mult ce-mi plac, ceilalti se dau pe valsuri vieneze si sonate de compozitori mahniti si derutati si vai de capu’ lor, si tot pe ascuns.

Cred ca si Adi asta de Vito sau cum ii zice, de fapt, n-asculta, dom’le, manelele alea ale lui. Asteapta sa plece toti de-acasa, arunca cu toate cd-urile cu manelistii astia de toata jena de pereti si trece, ca-ntr-un sevraj, pe Wagner.

Parca-l vad cu fata aia a lui, simpatica foc, cum se relaxeaza el pe fotoliul ala extensibil si lasa capul pe spate ascultandu-l pe Wagner, "cel mai german dintre germani", hm... ce ipocrit e si Adi asta.

Io-i propun sa se lase dracu’ de toate figurile si sa admita asa, sincer, ca el, de fapt, e fan Wagner. Asa cum eu sunt fan Salam Fermecatoru. Asa, toti o sa fim multumiti. Pa!