Cum sa fii un accidentat fericit

Sub genericul "mama, da’ astia povestesc in actul doi ce se-ntampla-n actu-ntai", astazi va prezentam cum esti accidentat pe drumul rutier, cum autorul accidentului iti da o suma de bani ca sa te cari dracu’ mai repede de la fata locului, cum tu iei banii si pleci, dupa care, la doua-trei-patru ore ce constati? Constati ca de fapt ti-e cam rau, ca parca sa zici ca te doare capu’, ca ai vertijuri si asa mai departe.

Scenariul asta pe care vi l-am povestit acum l-am aflat si io de la un politist care a venit in matinalul National teve-ului, unu’ Capat. Domnu’ Capat povesteste in continuare cum prostu’ care-a acceptat sa ia banii de la criminalul ala, la doctor fiind, se ia cu mainile de cap si-ncepe sa se planga dramatic cum a avut el accident si cum a plecat criminalul ala de la locul faptei si cum l-a lasat pe el "ca un caine in mijlocul drumului", nesimtitu’ dracu’. "Medicul constata o excoriatie, o echimoza, un politraumatism cerebral...".

Acuma, io inteleg usurinta cu care domnu’ Capat intelege sa trateze un amarat de politraumatism cerebral. Adica ce mare branza e un politraumatism cranio-cerebral? Sa fim seriosi. Niste pete pe creier? Niste centri nervosi afectati? Afectati, fireste, pentru ca sunt centrii nervosi ai unei persoane importante, afectati, adica cu figuri in cap, niste centri nervosi carora nu le mai ajungi cu paru’ la nas, niste centri nervosi nesimtiti si foarte prost crescuti.

Un traumatism cranio-cerebral, vasazica, e atunci cand te loveste unu’ eventual cu masina si tu ramai afectat pe viata.

Si medicul te face bou ca esti inconstient.

Si ala care nu ti-a acordat prioritate umbla fericit prin viata, liber sa mai produca alte si alte politraumatisme cranio-cerebrale. Sa spunem "bun-gasit" tuturor politraumatismelor cranio-cerebrale. Sa ne veselim cot la cot cu politraumatismele cranio-cerebrale. Sa zicem "mersi" cand dam de un politraumatism cerebral si sa-l tratam cu toata atentia.

Ii multumesc lu’ nen’tu Capat ca m-a facut sa inteleg mai bine ce-i in inima unui biet politraumatism cranio-cerebral, sa-l accept, sa-l iubesc, chiar, si, nu in ultimul rand, sa-l respect, asa cum numai eu, cu inima mea buna si luminoasa pot s-o fac.

Si daca tot vorbesc de oamenii astia buni de la circulatie, zic sa constat aici, in procesul asta verbal, o sintagma care-mi place mie foarte mult: "raza municipiului Bucuresti".

Un Bucuresti, o floare, o raza de soare.