Dumnezeu pentru o zi

Zilele trecute m-a intrebat un prieten ce-as face daca pentru o zi, o singura zi, as fi Dumnezeu? Daca as avea puterea LUI, intelepciunea LUI si, sa zicem, anii LUI, care ar fi primele lucruri pe care le-as face?

M-a ingrozit intrebarea, si primul raspuns pe care l-am dat a fost: as incerca sa opresc ploaia, ca sa nu mai sufere oamenii si sa nu mai fie amenintata casa bunicilor mei. Dupa care m-am gandit ca, desi pare altruista aceasta alegere, e de fapt egoista. Ma gandesc ca apa va distruge casa in care mi-am petrecut vacantele, asa ca daca n-ar mai ploua, eu nu mi-as mai face griji, deci as avea mai putin stres, mi-ar fi mai bine. Asadar, daca as fi Dumnezeu pentru o zi, primul lucru pe care l-as face ar fi (si) in folosul meu, iar asta nu e foarte corect.

M-am gandit mai apoi ca as folosi cele 24 de ore sa fac fapte bune, sa ajut niste oameni care au probleme, sa le indrum calea intr-o anumita directie in care n-ar mai intalni obstacole greu de depasit. Dar cand ma uit la televizor, imi dau seama ca gestul de a face bine nu mai are semnificatiile de alta data. Donatiile pentru oamenii "atacati" de ploaie se fac insotite de comunicate de presa si de rugaminti catre ziare sau televiziuni ca "sa aparem si noi la stiri". Si ti se pare ca a disparut bucuria de a face un bine doar pentru satisfactia pe care ti-o da drumul parcurs catre sufletul unuia ca tine. Mai apare din cand in cand cate o veste despre un pensionar care a donat 100.000 de lei sau despre cate un batran care e gata sa ia in casa doi copilasi, pentru vacanta de vara. Cu stirile astea zambesti chiar daca ai un nod in gat de emotie, dar nu le retii numele celor implicati. Retii insa numele companiilor care dau milioane din miliardele pe care le au in conturi si care prin gesturile lor publice cauta puterea.
Si tot n-am rezolvat dilema: ce as face daca as fi Dumnezeu pentru o zi?

Mai m-am gandit ca ar fi bine ca in cele 24 de ore in care eu as fi Dumnezeu sa nu mai moara nimeni. O zi ar putea fi o vesnicie pentru unii si ar putea trai sau retrai ce n-au putut face intr-o viata intreaga. Si ma gandesc ca, daca as fi fost Dumnezeu intr-o sambata anume, n-ar mai fi murit Adriana Istodor (jurnalista pentru care in urma cu cateva luni adunam fonduri alaturi de niste oameni pe care nu-i mai intalnisem, dar cu care aveam un lucru in comun: voiam sa facem un bine). In sambata aceea, daca eu as fi fost Dumnezeu, Adriana si sotul ei ar fi trait tot ceea ce nu mai pot trai: ar fi avut copii si le-ar fi asezat cadourile langa un brad de Craciun, ar fi fost la prima lor zi de scoala si la prima serbare la care ar fi luat premiu, apoi la nunta lor si si-ar fi tinut in brate primul nepot. Toate intr-o singura sambata, pentru ca ar fi fost in puterea mea, daca as fi fost Dumnezeu pentru o zi.

Dar prietenul care mi-a pus aceasta intrebare a revenit cu o precizare. Ce ai face in primele clipe in care ai stii ca din acel moment tu esti Dumnezeu pentru o zi? Care ar fi primele tale gesturi? La ce te-ai gandi?

Si am inceput sa rad. Mi-am dat seama ca in primele clipe mi-as pune mana pe fata sa vad daca mi-a crescut barba, apoi m-as uita intr-o oglinda sa vad cat am imbatranit. Daca nu cumva mi s-a schimbat trupul si am luat chipul si asemanarea LUI.

M-am simtit bine ca primele mele reactii, ar fi umane. Si mi-am dat seama ca, daca as fi Dumnezeu pentru o zi, mi-ar placea sa folosesc toate cele 24 de ore ca sa fac oamenii sa zambeasca. Nu cred ca as reusi sa-i fac pe toti sa rada - chiar si cu puterea LUI - , dar as face intr-un fel ca toti sa zambeasca macar o data in cele 24 de ore.

Va ganditi probabil ca e foarte necrestineasca intrebarea prietenului meu. Cum adica, un om sa fie Dumnezeu pentru o zi? Ei bine, ganditi-va bine ce ati face daca ati fi voi Dumnezeu pentru o zi. Si daca ati avea puterea sa nu va luati cu totul in serios, s-ar putea sa va placa sa vedeti comedioara Dumnezeu pentru o zi in aceasta seara la HBO.