Gratioasa doamna T.

Auzi? Nu te supara, am o intrebare. Pot sa ti-o pun? Auzi, tie nu ti se pare ca tanti Tatu urla, iar nu vorbeste? Uite, chiar in momentul asta, in care scriu, tanti Tatu urla, urla, urla foarte tare. Si chiar acum, cand scriu asta, tanti Tatu se stramba foarte naspa.

Auzi, nu te supara, stai sa schimb programul, pentru ca m-am speriat deja si pe cuvantul meu, e seara, vreau sa am un somn linistit, asa cum s-a constatat stiintific ca e bine pentru organismul omului.

Uite, intre timp constat ca tanti Tatu are o problema de dictie. Nu stie sa zica fara sa se-ncurce cuvantul "detoxifiere". Zice, nesigura ca o, sigur ca da, scolarita, "deteoxiiiiffiiii-ere a organismului". Spectacolul pe care-l ofera in sine madam Tatu ma impiedica totusi sa schimb programul. Optez, asadar, pentru varianta mai putin agresiva a sonorului dat la minimum. Acum aud niste "s"-uri si "a"-uri. O privesc fara s-o aud. Imi dau seama ca uite-asa o gura mare casca.

Ai senzatia ca te-nghite, dar tu stii sigur ca n-are cum s-o faca, deoarece, doamna e-n televizor, departe, pe bulevardul nenea Pache Protopopescu, iar tu esti in cu totul alta parte. Sa zicem c-ai fi avut o problema dac-ai fi stat si tu pe nenea Pache (care, bineinteles, nu mai misca de mult). Te-ai fi gandit ca vine la tine, dupa emisiune, iti sparge usa si scoate flacari pe nari, producandu-ti in casa un incendiu de proportii care s-ar fi lasat cu daune colosale. Ma rog... colosale, adica direct proportional cu ce ai tu in casa mai de valoare. Cum singura chestie de valoare din casa esti chiar tu, am putea presupune ca madam Tatu ar fi scos flacari pe nari fix pe tine, ceea ce nu dorim nici la dusmanii lu’ nenea Vijelie, intelectualu’, nici la dusmanii poporului, nici la dusmanii mei, nici la ai tai, nici la nimeni.

Uite, acum tanti Tatu si-a trecut manuta pe sub nas, acum se apleaca inspre inainte si revine la pozitia initiala, acum misca manuta foarte gratios, ca si cum ar dirija un pianissimo de Brahms, acum da din cap ca pe ulita, la tara, cand sta de vorba cu tata... nu-mi vine acuma un nume... atunci sa ramana "cand sta de vorba cu tata"... asa... haideti, domnilor, mai dati-o pe tanti Tatu in prim-plan, hiii.... ia uite, are spatele drept, bravo dumneaei, capul sus, ca un invingator, acum se lasa putin pe spate (poate-a vrut sa fie un gest sexy, ma gandesc), dupa care revine zambind usor... zambind usor. "Ca sa te vad mai bine, Scufita Rosie". "Ca sa te aud mai bine, Scufita Rosie". "Ca sa te mananc mai repede, Scufita Rosie".

Si atunci Scufita Rosie fu inghitita de tanti Tatu, dar a venit nenea nutritionistu’ care i-a zis ca nu e buna carnea de Scufita, pe urma i-a mai insirat niste cuvinte grele ca de exemplu "enzime", "aminoacizi", "glicogen" si alte cuvinte infricosatoare si tanti Tatu a dat-o afara pe Scufita si...