"Păi vezi că eşti prost?"

Îmi place de Cristian Tudor Popescu pentru că ne învaţăpe noi, oamenii proşti, ce să înţelegem din filme.

Îmi place de pălăria lui. Îl face să arate atât de... cum să spun... sexy, sau, nu, mai bine spus, ca un intelectual fără dubii. Da, asta mai degrabă. Îmi plac oamenii fără dubii pentru că-ţi inspiră siguranţă. În preajma lor, ai senzaţia că nu ţi se poate întâmpla nimic rău. Oamenii fără dubii îţi dau şi ţie din cunoştinţele lor vaste, cu o înspăimântătoare generozitate. Ţi-e şi jenă. Îţi vine să-ţi dai cu ciocanul de şniţel în cap din cauza acestei irezistibile ruşini care te cuprinde în preajma lor. Privirea lor care ţinteşte la fix. Atitudinea lor atât de sigură. Cuvintele lor izbitoare. Toate îi dau celui care-l priveşte senzaţia că se află într-un buncăr din care nici sfârşitul lumii nu-l mai poate scoate.

Prefer de o mie de ori să-mi spună mie Cristian Tudor Popescu ce să înţeleg dintr-un film decât să mă las aşa, de capul meu. Capul meu, s-a demonstrat ştiinţific, e extrem de prost. Pentru capul meu prost, rafinamentele intelectuale sunt periculoase şi, oricum, fără nici un sens. Moarte clinică. Altfel e dacă vine un om inteligent şi fără dubii care-ţi zice "uite, proasto, asta şi asta trebuie să înţelegi din filmul ăsta, dobitoaco!", aşa mai merge, aşa mai vin de-acasă, aşa mai înţeleg şi eu să mă uit la un film.

Vorbesc de filmele astea, deosebite, pe care le înţelege domnul Cristian Tudor Popescu şi pe care ni le decriptează şi nouă, proştilor, că aşa, la telenovele, mă uit şi eu, ştiu şi eu ce să cred şi ce să nu cred. Dacă nu mi-ar fi o ruşine cumplită, l-aş invita la mine acasă, l-aş aşeza pe canapeaua din sufragerie, i-aş pune pălăria pe cap şi l-aş ruga să-mi explice şi mie filmul la care urmează să mă uit. L-aş ruga să-mi explice fază cu fază filmul, să aducă un pic de lumină şi în creierul meu întunecat de neştiinţă, să-mi spună şi mie ce şi cum, că eu nu pot să-nţeleg.

Ca să nu-l pun să facă mai multe drumuri, l-aş ţine o dată aşa, mai mult, l-aş înregistra vorbind despre fiecare film pe care-l am în dotarea personală şi l-aş asigura că, înainte de fiecare film la care am de gând să mă uit, am să urmăresc comentariile lui de om fără dubii. Pe urmă i-aş da drumul acasă. Altfel aş ieşi pe urmă din casă, după ce voi fi privit un film explicat de domnul Cristian Tudor Popescu! Altfel aş da ochii cu prietenii mei, intelectualii. Cu atitudinea mea corectată, le-aş spune vorba aia a lu’ Cocoşilă: "Păi vezi că eşti prost? Păi că eşti prost, d-aia".