Poveştile fără blitz ale fotografiei de presă

Autori excepţionali de fotografie de presă au deschis o expoziţie inedită în Capitală. Fotoreporterii Jurnalului Naţional şi ai Mediafax expun o Poveste a vieţii.

Sunt cele mai premiate grupuri de fotojurnalişti. Cei care aproape an de an scot pe piaţă albume de fotografie incredibile. Doamnelor şi domnilor, fotojurnaliştii din ziarul pe care tocmai îl citiţi, Jurnalul Naţional, şi "concurenţii", Mediafax.

FILE DIN VIAŢA LUMII
Fără ei presa ar fi mult mai săracă, iar textele şi-ar pierde din valoare. Fără fotografiile lor, imaginea vieţii descrisă în ziare nu ar fi completă. Joi seară, de la 18:30, la sediul Institutului Cultural Român (ICR), în cadrul proiectului "Fotografia în Cuvinte", iniţiat de ICR, cu ocazia celei de-a patra întâlniri din cadrul seriei, au expus grupul fotojurnaliştilor de la Jurnalul Naţional şi cel al Agenţiei Mediafax. Karina Knapek, Marin Raica, Christian Silva şi Dragoş Stoica sunt fotografii Jurnalului care au prezentat imagini, adevărate poveşti.

Pe lângă expoziţia propriu-zisă, evenimentul s-a deschis cu prezentarea de slide-show-uri din partea ambelor "tabere". Braţ la braţ cu muzica, la ICR s-au ivit parcă de nicăieri lumi diferite, toate legate însă între ele de ceea ce putem numi Viaţă.

DIN CER ÎN ABIS
balerini, Alb, copii, Puritate, tineri, Iubire, spectacol, Artă. Cer. Partea bună, frumoasă a lucrurilor.
puşcăriaşi, Negru, pârnaie, Sufocare, gratii, Infern, tatuaje, Simboluri. Iad.

Două dintre fragmentele vieţii tapetate pe ecranul de proiecţie al ICR-ului. chinezi, ţigani, viaţă bună sau rea, oameni cu neşansa legată strâns de picior sau cărându-şi nebunia în braţe ca pe propriii copii.

Fotojurnaliştii Mediafax au adus cu ei povestea chinezilor păcăliţi de angajatorii români, a unor curse de cai unice, din Japonia, povestea nefericiţilor loviţi de soartă de la Leprozeria de la Tichileşti, Brăila. Sala ICR-ului a fost plină. Pe lângă invitaţii principali ai evenimentului, chiar autorii fotografiilor, au venit oameni de mai toate vârstele şi genurile. Fiecare a ţinut să dea un soi de tur de vizionare a expoziţiei, înainte sau după ce s-au proiectat clipurile fotografilor. La acestea din urmă, ochii privitorilor păreau lipiţi temeinic de ecran. Este normal.

Fotografia de presă reprezintă o categorie aparte. Karina Knapek spunea: "Prezintă viaţa aşa cum este ea. Fără aranjamente. Pur şi simplu pleci în delegaţii şi fotografiezi încontinuu cât eşti acolo".

Multe din imaginile prezentate se situau la limita din fotografia de presă şi cea de artă. Genialitatea fotografilor face ca prin obiectivul aparatului să surprindă ipostaze care pentru ceilalţi muritori, fără talent fotografic, să pară ceva ireal. Este păcat totuşi că ei au prea rar ocazia de a expune micile comori surprinse pe când alergau viaţa prin lume.

ICR-ul, prin proiectul său "Fotografia în cuvinte", a constituit ocazia perfectă pentru ieşirea din "lada" digitală de "zestre" a fotojurnaliştilor. Nu-i de colo să oferi oamenilor ocazia să privească imagini "prinse" când poate nici nu te aştepţi, să priveşti lumea surprinsă prin megapixeli.