Editurile şi revistele literare virtuale cîştigă teren în mod spectaculos. Sînt simplu de realizat, economice, uşor de găsit, accesibile de oriunde din lume şi etern-păstrate, ecologice.
Un poet electronic
Editurile şi revistele literare virtuale cîştigă teren în mod spectaculos. Sînt simplu de realizat, economice, uşor de găsit, accesibile de oriunde din lume şi etern-păstrate, ecologice. Dacă sînt bune, nimic nu stă în calea cititorilor. Publicul de azi al revistelor culturale oricum dispune de un PC. Dacă revistele sînt proaste, măcar nu strică hîrtia şi implicit copacii. Rămîne, ca şi la revistele/cărţile de hîrtie, problema exigenţei şi competenţei editorului pentru ca proiectul să nu treacă neobservat.
Tînărul George Vasilievici, originar din Constanţa, absolvent de Ştiinţe Economice, a apărut deodată, cu un volum de debut ieşit din comun, în spaţiul electronic. Nu era încă un poet format, avînd de altfel doar 23 de ani la data respectivă (2005). Abia “postat” însă, volumul său Sentimente a stîrnit o furtună de mesaje încrucişate în spaţiul virtual între autorii şi amatorii de literatură. Cele mai multe aprecieri erau superlative. Poate şi dintr-un reflex al nevoii acute de valoare, de un nou Labiş, Nichita, Dinescu, Romoşan, Cărtărescu, Cristian Popescu, cei care au aprins încă de la debut imaginaţia şi speranţele cititorilor. În oceanul cenuşiu şi îngheţat al liricii tinere care aduce însă foarte adesea a prepaşoptism, o pată de culoare încîntă.
George Vasilievici a avut, din fericire, de unde să mai
crească. Volumul său iniţial era destul de inegal, făcînd proba unor calităţi
indiscutabile, unei actualităţi a modului de percepţie şi limbajului şi mai
ales a unei lipse de inhibiţie remarcabile. De aici vin şi greşelile: din
siguranţa de sine exagerată şi probabil din impresia că totul “îi iese din
prima”. Dar la următoarele, expresia s-a rafinat, autorul s-a înţelepţit şi iată-l
azi membru al Uniunii Scriitorilor şi redactor-şef al revistei Tomis.
Piesa de rezistenţă a primului său volum este chiar poemul inaugural, antologic: Emila se povesteşte. Este monologul în “flux al memoriei” rostit de o fată amărîtă, violată de tatăl ei, vîndută la un bordel suburban, trecută printr-un cumul de orori care se constituie într-o antologie a faptelor diverse proprii presei tip tabloid. Autorul are auz de prozator, dicţiune şi sintaxă de poet. Chiar dacă sub raportul verosimilităţii, textul exagerează, ceea ce îşi şi propune poate, el dă seama de tehnica şi siguranţa autorului. Altfel, acest text e puţin cam lung şi seria de violenţe devine repetitivă şi previzibilă. Inevitabil, ne amintim că la aceeaşi vîrstă a debutului, Caius Dobrescu scria un poem-monolog similar mai credibil şi superior stilistic. “Emilia...” rămîne însă o performanţă şi o probă de virtuozitate. Toate poemele lui Vasilievici sînt mai degrabă ingenioase, tot foarte “tehnice”. Poetul nu cade nici un moment în lirism desuet, îşi reprimă cu brio tentaţia de a filosofa, stăpîneşte bine limbajul, creînd “cadre” behavioriste. El adoptă un ton programatic neutral, tezismul, din fericire, lipseşte, iar concluzia pare să fie mereu propoziţia lui Vonegut din “Abatorul cinci”, rostită după fiecare dezastru: “Aşa merg lucrurile”. Versurile “de dragoste” se ţin bine la zi, Vasilievici nu face nici o concesie liricii convenţionale, limbajul rămîne frust, dezabuzat, minimal. “Eul liric” este al unui tînăr din zilele noastre, cu sensibilitate marcată, dar şi mascată, care “face pe durul”, dar poate, foarte adesea, chiar este. Un discurs fragmentat, dar care trăieşte în integralitatea lui, fiind greu să decupezi un citat relevant.
Debutul lui Vasilievici a fost foarte reuşit. Din fericire, el a păstrat un sens ascendent în evoluţie prin cîştigarea unei siguranţe dublate de calm şi căutarea unor sintagme poetice cu adevărat memorabile, deasupra unei simple relatări, oricît de ingenioasă.
CV
George Vasilievici s-a născut la 3 iunie 1978, la Constanţa, a absolvit, la Universitatea Ovidius, Facultatea de Ştiinţe Economice. A publicat cinci volume de poezie. Este prezent în numeroase antologii lirice. A fost redactor-şef al publicaţiei Impact din Constanţa şi în prezent la revista de cultură Tomis. Poezia sa a fost tradusă în mai multe limbi străine: engleză, franceză, arabă, slovenă, germană şi sîrbă.