Scriitorul portughez José Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1998, a încetat din viaţă, vineri, la vârsta de 87 de ani, în Insula Lanzarote, informează presa din Portugalia.
În ultimii ani, José Saramago a fost spitalizat de mai multe ori într-o clinică din apropierea locuinţei sale de pe insula din arhipelagul Canare. În ianuarie 2008, soţia autorului, Pilar del Rio, spunea că Saramango face fizioterapie şi exerciţii de recuperare a masei musculare, urmare a faptului că acesta a petrecut mult timp fără să facă mişcare. Pilar del Rio a amintit faptul că Saramago "a călătorit prin lume" cu o pneumonie care nu a fost diagnosticată la timp şi care s-a agravat mai târziu, motivând astfel spitalizarea lui Saramago, în decembrie 2007.
Născut în 1922 într-un sat din provincia Ribatejo, se stabileşte în 1924 la Lisabona. Pentru că părinţii nu-şi pot permite să-l ţină la gimnaziu, urmează o şcoală tehnică, apoi lucrează doi ani ca mecanic. În 1947 îi apare primul volum de proză, apoi nu mai publică nimic până în anul 1966, considerând că nu are nimic ce merită să fie spus. În anul 1969 se alătură Partidului Comunist Portughez (de altfel, autorul afirma despre sine că este ateu şi comunist) şi din 1975 se dedică exclusiv scrisului. Celebritatea internaţională o dobândeşte cu volumul "Memorialul mânăstirii", care alături de "Anul morţii lui Ricardo Reis" şi "Istoria asediului Lisabonei" formează seria narativă cu tematică istorică, scriitorul acordând o atenţie specială originii şi identităţii portugheze. Saramango s-a mutat pe Insula Lanzarote, după controversele privitoare la romanul său "Evanghelia după Isus Cristos". Dintre lucrările sale amintim: "Pluta de piatră", "Eseu despre orbire", "Toate numele", "Peştera", "Omul duplicat", "Eseu despre luciditate", "Intermitenţele morţii".
Citește pe Antena3.ro