Dacă e marţi, e Dan Brown

Jurnalul Naţional continuă publicarea de fragmente din ultimul roman al lui Dan Brown - "Simbolul pierdut". Ca de obicei, dacă e marţi, e un nou capitol din cartea care va apărea la Editura Rao.

Noul roman al lui Dan Brown este rezultatul a cinci ani de cercetare şi documentare, iar acţiunea se concentrează în 12 ore, în care eroul de la Harvard, profesorul Robert Langdon, ne conduce alert şi codificat în culisele tainice ale masoneriei. Documentarea a fost laborioasă şi autorul însuşi s-a identificat cu eroul său, a căpătat acest "dar" al învestigaţiei pentru că, "de multe ori, trebuie să îţi faci cercetările în alte moduri, sub alte nume sau prin alte căi", spune Dan Brown. "Am fost întotdeauna fascinat de puterile oculte, de societăţile secrete. Am crescut într-un oraş din New England, unde exista o lojă masonică deasupra teatrului local şi voiam să aflu ce se întâmpla acolo", declara Dan Brown cu prilejul lansării.

Ediţia în limba română a titlului "Simbolul pierdut" va fi disponibilă în rafturile tuturor librăriilor din ţară începând de la 18 ianuarie 2010, iar pentru fani, într-un tiraj special, începând de la 10 decembrie, în frumoasa Colecţie RAO CLASS. Tirajul special va fi disponibil numai pe bază de tichet de precomandă care poate fi achiziţionat până cel mai târziu la 30 noiembrie, în librării, magazine şi benzinării partenere şi on line pe www.raobooks.com. Tichetul prezintă două mari avantaje: posibilitatea de a avea cartea cu mai bine de o lună înainte de apariţia sa efectivă în librării şi un preţ special, cu 25% mai mic decât în ianuarie.

Mai multe pe site-ul dedicat: www.simbolulpierdut.ro


Capitolul 2
Cel care îşi spunea Mal'akh apăsă vârful acului în pielea rasă a capului, suspinând de plăcere atunci când metalul ascuţit îi pătrunse în scalp. Bâzâitul molatic al maşinăriei era hipnotic... aşa cum era şi muşcătura acului alunecând adânc în epidermă şi depunându-şi vopseaua.

"Sunt o capodoperă."

Obiectivul tatuării nu fusese niciodată frumuseţea. Ci schimbarea. De la preoţii nubieni cu pielea crestată, de acum patru mii de ani, la discipolii tatuaţi ai cultului zeiţei Cibele din Roma antică şi la cicatricile moko ale maorilor de azi, oamenii s-au tatuat mereu, ca o modalitate de a-şi oferi trupul într-un fel de sacrificiu parţial, îndurând suferinţa fizică a ornamentării şi devenind astfel fiinţe transformate.

În ciuda sumbrului avertisment din Leviticul 19, 28, care interzice însemnarea pielii, tatuarea devenise un rit de trecere apreciat de milioane de oameni din epoca modernă - de la adolescenţii cuminţi şi consumatorii de droguri înrăiţi, până la gospodinele din suburbii.

Tatuarea pielii era de fapt o declaraţie de forţă, un anunţ către lumea întreagă: "Deţin controlul asupra trupului meu". Senzaţia îmbătătoare oferită de transformarea fizică îndemnase milioane de oameni spre practici menite să schimbe înfăţişarea: chirurgie estetică, piercinguri, culturism, steroizi...

ba chiar bulimie şi schimbarea sexului. "Spiritul uman năzuieşte să-şi poată stăpâni învelişul carnal."

O singură bătaie răsună dinspre pendula lui Mal'akh, iar el ridică privirea. Ora 18.30. Lăsând din mână instrumentele, îşi înfăşură roba de mătase Kiryu pe trupul gol, de un metru nouăzeci înălţime, şi păşi în hol. Aerul din vastul conac în care locuia era îmbâcsit de mirosul acid al cernelurilor şi de fumul lumânărilor din ceară naturală în care îşi steriliza acele. Tânărul străbătu coridorul, trecând pe lângă nepreţuite opere de artă italiene - o gravură de Piranesi, un scaun Savonarola, o lampă de ulei din argint Bugarini.

Din mers, îşi aruncă privirea pe fereastra până la podea, admirând priveliştea oraşului din depărtare. Cupola luminată a Capitoliului strălucea cu o forţă solemnă pe fundalul cenuşiu al cerului de iarnă.

"Acolo este ascuns, îşi spuse el. Este îngropat acolo, undeva."

Puţini oameni ştiau că el există... şi chiar mai puţini aveau habar de puterea lui uluitoare, ori de modul ingenios în care fusese ascuns. Până astăzi, rămăsese cel mai mare secret al ţării acesteia. Cei câţiva care cunoşteau secretul îl păstrau disimulat în dosul unui văl de simboluri, de legende şi de reprezentări alegorice.

"Dar, acum, mi-au deschis mie uşile către el", murmură Mal'akh în sinea lui.

Cu trei săptămâni în urmă, în cadrul unui ritual la care participaseră cei mai puternici oameni ai Americii, Mal'akh fusese primit în cel de-al treizeci şi treilea grad, cel mai înalt eşalon al celei mai vechi confrerii încă în existenţă din lume. În ciuda noului său rang, fraţii nu-i spuseseră încă nimic. Şi nici n-aveau s-o facă, ştia asta. Nu aşa funcţionau lucrurile. Erau cercuri închise în alte cercuri... frăţii în interiorul altor frăţii. Chiar dacă ar fi aşteptat ani de-a rândul, poate că nu le-ar fi câştigat niciodată încrederea totală.

Din fericire, nu avea nevoie de încrederea lor pentru a le afla cel mai ascuns secret.

"Iniţierea mea şi-a atins scopul."

Energizat la gândul evenimentelor care-l aşteptau, Mal'akh se îndreptă spre dormitor. În toată casa, boxe audio revărsau acordurile fantomatice ale unei înregistrări rare: un castrat interpretând aria Lux Aeterna din Recviemul lui Verdi - un memento al vieţii lui anterioare. Mal'akh apăsă pe butoanele unei telecomenzi şi în încăpere începu să răsune tunător Dies Irae. Apoi, pe fondul timpanelor asurzitoare şi al cincimilor de măsură, urcă scara de marmură, cu roba fluturându-i în jurul picioarelor vânjoase.

În vreme ce străbătea treptele în fugă, stomacul îi protestă zgomotos. De două zile postea, bând numai apă şi pregătindu-şi trupul în conformitate cu preceptele antice. "Foamea îţi va fi potolită până în zori, îşi aminti el. La fel şi durerea."

Mal'akh păşi cu veneraţie în sanctuarul dormitorului său, încuind uşa în urmă. În drum spre garderob, se opri o clipă, simţindu-se atras spre enorma oglindă argintată. Incapabil să reziste tentaţiei, se întoarse şi-şi privi reflexia. Cu gesturi lente, ca şi când ar fi despachetat un dar nepreţuit, îşi deschise roba, dând la iveală trupul gol. Imaginea îl ului încă o dată.

"Sunt o capodoperă."

Corpul lui masiv era ras complet, cu pielea netedă. Îşi plecă privirea întâi spre picioare, tatuate cu pielea solzoasă şi cu ghearele unui şoim. Deasupra, coapsele musculoase întruchipau doi pilaştri sculptaţi - stângul în spirală, dreptul cu striaţii verticale. Boaz şi Iachin. Pelvisul şi abdomenul formau o boltă ornamentată, deasupra căreia pieptul robust era tatuat cu un phoenix bicefal... fiecare cap fiind reprezentat din profil, cu ochiul vizibil marcat de sfârc. Umerii, gâtul, faţa şi capul ras erau în întregime acoperite de o complexă reţea de simboluri străvechi.

"Sunt un obiect de artă... un simbol în devenire."

Un singur muritor îl văzuse pe Mal'akh gol, cu optsprezece ore mai devreme. Omul strigase înspăimântat: "Dumnezeule mare, eşti un demon!".

"Fie, dacă aşa mă percepi", replicase el, ştiind la fel ca anticii că îngerii şi demonii erau identici - arhetipuri interşanjabile, doar o chestiune de polaritate: îngerul păzitor care îţi învinge duşmanul în luptă este perceput de acesta ca fiind un demon distrugător.

Mal'akh îşi aplecă bărbia în piept, astfel încât să-şi poată privi, pieziş, creştetul capului. Acolo, în interiorul unui rotund aidoma unei coroane, lucea un mic cerc de piele netatuată. Acest petic cu grijă păstrat era singura lui bucată de trup rămasă liberă. Locul acela sacru aşteptase cu răbdare... iar în seara asta avea să-şi primească desenul. Deşi încă nu dispunea de ceea ce-i trebuia pentru a-şi desăvârşi capodopera, Mal'akh ştia că momentul se apropia în grabă. Entuziasmat de imaginea lui în oglindă, îşi simţea deja puterile sporind. Îşi închise roba şi se apropie de fereastră, privind din nou oraşul mistic ce i se aşternea dinainte. "Este îngropat acolo, undeva."

Revenind la ceea ce avea de făcut acum, se aşeză la măsuţa de toaletă şi, cu grijă, aplică un strat de fond de ten pe faţă, pe scalp şi pe gât, până ce tatuajele îi deveniră invizibile. După aceea, îmbrăcă hainele speciale pe care le pregătise cu meticulozitate pentru seara aceasta. Când termină, îşi verifică aspectul în oglindă. Mulţumit, îşi trecu uşor palma peste pielea netedă a capului şi zâmbi. "Este acolo, undeva, îşi spuse. Iar în seara asta, un bărbat mă va ajuta să-l găsesc."

Ieşind din casă, Mal'akh se îmbărbătă pentru evenimentul ce avea să zguduie curând clădirea Capitoliului american. Depusese eforturi uriaşe pentru a aranja toate piesele necesare.

Iar acum, în sfârşit, ultimul lui pion intrase în joc.