Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Incepand din anul 1933, Bucurestiul a adaugat spectacolului sau interbelic, o sarbatoare a cartii. Se petrecea in luna mai, cand aerul mirosea a flori de liliac si cires, doamnele elegante adiau strazile in rochii vaporoase si, de sub borurile palariilor, trecatorii priveau vitrinele librariilor pline de carti. In 1934, exista deja ,,Saptamana cartii'. Peste tot afise, pancarte, panouri vorbesc cat pot mai convingator, potentialilor cititori. ,,Numai eu nu citesc' spune un imens cap de magar. O imagine cu puternic impact vizual este harta Romaniei Mari, pe care este suprapusa o carte deschisa. La Teatrul National se organiza bazarul cartii romanesti, prilej pentru cititori sa isi intalneasca autorii preferati, sa discute, sa primeasca autografe. ,,Niciodata scriitorul roman si cartea ca atare, fara alta incadrare, nu s-a bucurat de o mai vie iubire si cautare din partea publicului.' relata presa vremii. In plin si efervescent spectacol, Liviu Rebreanu, romancier important si recunoscut deja, scria in 1933: ,,Scriitorii isi vor urma viata lor chinuita, cu micile si eternele lor certuri, cu marile lor suferinte.' Editurile mari: ,,Socec', ,,Cartea Romaneasca', ,,Alcalay' etc. publicau constant autori romani cu prestigiu in epoca, precum Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu. Cu toate acestea, intr-un interviu acordat lui Alexandru Sahia, autorul romanelor ,,Ion' si ,,Padurea spanzuratilor' avea sa spuna: ,,Primul adevar este acesta- scriitorul roman sufera mizeria la culme si s-a ajuns pana acolo ca notiunea de scriitor se confunda cu mizeria materiala.' Iata cum, privita de pe trotuar, prin sticla vitrinei, viata literara parea cea in care se zambea, se dadeau autografe si se primeau aplauze. In realitate, greutatile financiare ale unui autor de talia lui Rebreanu il determina pe acesta sa primeasca tot felul de slujbe administrative care, inevitabil, il tineau departe de masa de scris. Toate acestea insa, nu i-au oprit traseul menirii sale autentice, astfel ca, romanul ,,Jar', numit initial ,,Mojarul iluziilor', apare chiar in anul 1934. ,,Mi-ai otravit sangele si nu mai pot fara otrava ta', spune patimasa Liana, captiva unei iubiri in al carei jar, ard consecinte ireversibile. Cand romanul era doar in stare de proiect, Rebreanu scria intr-o pagina din jurnalul sau, (decembrie 1931) cum isi imagina personajul feminin: ,,O eroina alba, suflet de ofranda pura, Liliana trebuie sa domine discret tot, sa innobileze si sa inalte lumea marunta, meschina, in care traieste si sufera si spera.' Pana la urma, dupa ce este atrasa, cucerita si apoi inselata de un ofiter aventurier, Liana isi pune capat zilelor. Ceea ce poate parea banal, precum un sfarsit previzibil de poveste siropos romantioasa ascunde in realitate adevaruri mult mai crude. Confuzia intre o criza erotica si/sau afectiva si iubire, fixatia irationala asupra unui singur om, dependenta maladiva fata de o intruchipare ideala fictiva, toate acestea vorbesc despre vulnerabilitate acuta. Pornirea autodestructiva in numele sentimentului care, atunci cand e adevarat, confera forta, bucurie si stralucire ramane psihanalizabila. O alta minte intunecata, strivita de instincte primare este si servitoarea criminala din romanul politist ,,Amandoi', aparut in 1940. Daca ,,Rascoala' a fost denumit ,,un roman al gloatei', proiectat ca si celelalte capodopere ale lui Rebreanu, in spatiul rural, ,,Jar' si ,,Amandoi' inchid intre coperte destine individuale, frante neauzit sub forfota orasului.
Liviu Rebreanu este astazi nume de strada, de colegiu, de centru cultural, biblioteca si bulevard. Ne deschide porti, ne da de citit, ne ofera si acest volum. Ultimul, se pare, dintr-o mare si renumita victorie a ,,Jurnalului National', ,,Biblioteca pentru toti'.
Citește pe Antena3.ro
