Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Herta Müller este mai respectată şi mai populară în România decât ea însăşi crede, scrie Gabriela Adameşteanu într-o cronică publicată în cotidianul spaniol El Pais. Adameşteanu face în cronica respectivă un portret al laureatei cu Nobel, dar şi o radiografiere lucidă a temelor care revin obsesiv în cărţile lui Müller.
"Privirea rănită a Hertei Müller" este titlul articolului în introducerea căruia Gabriela Adameşteanu vorbeşte despre romanele scriitoarei născută în România, care stau sub semnul unei "atmosferi crepusculare, care se centrează pe experienţa sa sub dictatură şi pe suferinţa colectivă".
Herta Müller scria că pe chipul personajelor sale se poate citi locul de unde vin, îşi începe Adameşteanu cronica. Aşa începe povestea Lolei din (tradus în română în 1997 n.r.), ne reaminteşte Gabriela Adameşteanu, romanul pe care l-a publicat la şapte ani de când a plecat din România lui Ceauşescu pentru a merge în Republica Federală Germania. Naratoarea, colega sa de universitate, intuieşte în trăsăturile Lolei "regiunea săracă din sudul ţării căreia îi aparţine". "Lola îşi pictează genele cu rimel ieftin şi îşi pune dresuri fine pentru întâlnirile sare în parc cu bărbaţi căsătoriţi, incapabili de a iubi, care ies noaptea de la măcelărie sau de la fabrica de detergenţi - primeşte, ca şi cum ar fi cadouri, detergenţi sau organe de animale moarte. Lola merge la biserică, studiază broşurile ideologice, primeşte cartea roşie a partidului, iar colegii săi de locuinţă încep să evite să vorbească în faţa sa cu libertate. Ea visează la un bărbat cu cămaşă albă care să o însoţească în satul său, dar singurul său amant care a avut cămaşă cu guler alb, profesor de gimnaziu, este o canalie care o împinge la suicid. Lola lasă în cufărul naratoarei carnetul unde îşi notează gândurile cele mai intime şi leagă funia cu care se va spânzura de dulap. Pe cale de a fi o persoană de succes, se transformă într-o răzbunare pentru o ţară care le obligă pe persoane să fie optimiste. Caietul Lolei dispare din cufărul naratoarei, primul semn al vigilenţei constante a securităţii", astfel sună povestea Lolei.
Traumele Lolei adăpostesc de fapt dramele din viaţa Hertei Müller: familia sa şvabă - bunicul său, un comerciant pe care regimul comunist l-a expropriat de pe pământurile sale, tatăl său, ofiţer SS care îşi îneacă durerea în alcool şi moare prematur, mama sa, o fostă deportată în Rusia, care trăieşte chinuită de foame.
"Una dintre caracteristicile originalităţii orbitoare a scrierilor sale este densitatea cu care dă profunzime fiecărei fraze. De o concreteţe halucinantă, tinzând uneori spre fantastic, cu nuanţe expresioniste, proza Hertei nu numai înregistrează monografia socială a Banatului, ci explorează fără milă toate detaliile fizice şi comportamentele sociale. Permite însă lectorului un spaţiu suficient pentru ca el însuşi să poată construi poveştile, majoritatea tragice, ale persoanelor care poartă pe faţă regiunea de unde provine Müller", scrie Gabriela Adameşteanu. "În atmosfera crepusculară a prozei lui Müller, cimitirele, bufniţele şi sicriele fac parte din viaţa cotidiană care, des, ia o culoare fantastică şi câteodată mai grea din cauza siluetelor negre ale personajelor negative precum odiosul căpitan de securitate, Piele şi câinele său care poartă acelaşi nume", adaugă Adameşteanu.
"Am avut norocul să plec de acolo. Am plecat prea târziu, când deja eram distrusă", scria Müller. "Dar nu atât de distrusă încât să nu scrie 20 de cărţi până la 56 de ani şi să primească cea mai mare răsplată literară din lume. Dar destul de rănită încât fiecare carte a sa povesteşte experienţa vieţii sale în dictatură. Slabă, fragilă, cu ochi transparenţi, cu o privire distantă care i s-a instalat când, în plină adolescenţă, a trebuit să se apere de investigaţiile Securităţii şi de ameninţările cu moartea", adaugă Gabriela Adameşteanu.
Herta Müller este critică faţă de a România postcomunistă şi mai ales faţă de intelectualii care nu au făcut suficient de mult pentru a cunoaşte adevărul istoriei: "În România se crede că trecutul a dispărut în aer. Ţara întreagă pare să sufere de amnezie. Poate unor persoane din România le plac cărţile mele, dar eu, ca persoană, nu le sunt simpatică. Cel mai probabil pentru că nu mă opresc să spun lucruri despre România care deranjează, dar care trebuie spuse. Corupţia este peste tot, deoarece fosta nomenclatură şi-a însuşit ţara. Totul este privatizat, dar în ce fel... Sistemul funcţionează atât de bine că nu îmi pot imagina cum ar putea fi schimbată situaţia actuală.. Este atît de stabilă încât pare normală". "Personal, cred că graţie tocmai atitudinii sale, Müller stee mai respectată şi mai populară decât crede", răspune Gabriela Adameşteanu.
Impresionată de poezia limbii române, plină de metafore şi comparaţii, Herta Müller a inserat unele poeme populare române în textul romanului "Hertzien". Între ele, unul tradiţional, ca un blestem tradiţional pentru trădare: "Cine iubeşte şi lasă/ Dumnezeu să-i dea pedeapsă/ Târâişul şarpelui şi pasul gândacului/ Vâjâitul vântului/Pulberea pământului". Aceste versuri sunt invocate, scrie Gabriela Adameşteanu, atunci când naratoarea din "Hertzian" povesteşte istoria prieteniei sale cu Tereza. Înaine de a pleca din România, fiind foarte bolnavă de cancer, Tereza merge să-şi viziteze prietena cu instrucţiuni de a o spiona de la căpitanul de securitate. Naratoarea descoperă trădarea şi o dă afară pe Tereza din casă cu mare durere, ştiind că e ultima oară când îşi vede prietena. Acest capitol a avut inspiraţie autobiografică - Müller a povestit adeseori că cea mai bună prietenă a sa a oferit informaţii cu privire la viaţa sa cotidiană pentru dosarul său de la securitate.
Gabriela Adameşteanu spune că, odată cu Nobelul, Müller pare să-şi fi terminat misiunea, "o operă centrată obsesiv pe experienţa sa dramatică, pe suferinţa şi dezrădăcinarea colectivităţii germane din România. Aşteptând să vedem dacă apar alte teme în opera acestei scriitoare, cititorii vor descoperi în cărţile sale universul halucinant îmbogăţit cu tragica poveste a secolului trecut".
Sursa: Antena 3
