Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Colecţia Eroscop (Editura Trei) ne propune un nou volum care, cu siguranţă, ne va seduce: "Jurnalul unei femei adultere". Volumul s-a aflat pe lista redacţiei revistei Lire, a celor mai bune romane din 2008.
TRIODoi prieteni se întâlnesc cu ocazia reuniunii organizate de şcoala evreiască pe care au absolvit-o cu ani în urmă. Atât Guido, fotograf, cât şi Charlie, psiholog de meserie, au în jur de 40 de ani şi sunt atraşi de o aceeaşi femeie, căsătorită, care se numeşte Aviva şi este profesoară de violoncel. Charlie începe o terapie cu Aviva, fără să ştie că aceasta este iubita lui Guido. Nici Aviva, pe de altă parte, nu cunoaşte legătura dintre cei doi bărbaţi.
O amplă poveste despre iubire şi plăcere relatată din triplul punct de vedere al acestor personaje. Evident, pe parcursul ei apar complicaţii, iar cei trei protagonişti se confruntă rând pe rând cu gelozia, dorinţa de libertate şi dificultatea de a păstra un secret. De unde şi tenta de seriozitate, seducţie, dar şi umor negru a romanului.Este o carte inedită, textul fiind însoţit de un glosar explicativ care oferă detalii picante despre poveste, surprize şi glume. Întâmpinate cu entuziasm de critici ca fiind "minunate şi încântătoare", "desăvârşite şi hipnotice", cărţile lui Leviant îl certifică pe acesta drept unul dintre romancierii cei mai talentaţi de astăzi.
Semnale editoriale
Vei fi acolo? - All
San Francisco Elliott, un chirurg pasionat de meseria sa, nu s-a împăcat niciodată cu moartea femeii iubite, Ilena, dispărută în urmă cu 30 de ani. Într-o bună zi, în urma unui concurs de împrejurări cu totul ieşit din comun, se întoarce în timp şi se întâlneşte cu tânărul care era el însuşi în urmă cu 30 de ani. Revine în momentul hotărâtor în care un gest al său ar putea-o salva pe Ilena.
Surâsul lui Voltaire - Nemira
Volumul reuneşte cele mai amuzante anecdote şi vorbe de duh ale marilor gânditori. Când cineva i-a reproşat lui Diogene că bea la cârciumă, acesta a răspuns: "Şi ce e rău în asta? Ciudat ar fi să beau la bărbier şi să mă tund la cârciumă". Freud, a cărui psihanaliză interpreta gesturi uzuale drept expresii ale inconştientului refulat, a sfârşit prin a fi victima propriilor teorii, iar când îşi răsucea odată un trabuc şi şi-a dat seama că este privit cu maliţiozitate, a comentat: "Uneori un trabuc nu este nimic altceva decât un trabuc".
Citește pe Antena3.ro
Rubens şi femeile neeuclidiene - Curtea Veche
Cu acest volum de teatru, bănuiala devine certitudine. Péter Esterházy este un univers egal cu sine însuşi, indiferent de genul în care se manifestă. De o densitate barocă, suferind de o inteligenţă nestăvilită şi, prin urmare, pline de umor, dramoletele autorului maghiar au darul de a-l transforma pe cititor, rând cu rând şi replică cu replică, într-un prizonier. Jocul temelor şi mizelor, deturnarea referinţelor culturale dintr-un spaţiu de o gravitate muzeografică spre reinventări parodice savuroase, maniera în care schimbă sensul unor adevăruri bătătorite, mutând accentele, răstălmăcirile filosofice şi coloratura aproape pop a jerbelor imaginarului sunt mărcile prin care Péter Esterházy îşi legitimează renumele de cel mai postmodern autor din spaţiul estic.
