Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Confesiunile unui librar, noua lui carte, reprezintă o strălucită continuare a bestsellerului Jurnalul unui librar, cea care semnează traducerea fiind Mihaela Buruiană.
„Sunt absolut încântat să fac din nou cunoscute cititorilor români detaliile jalnicei mele vieți. Am crezut că ați suferit destul, dar se pare că nu. Dacă sunteți pregătiți să suferiți și mai mult, atunci sper să vin la lansarea cărților mele în România, la toamnă. Pregătiți-vă!”, a declarat Shaun Bythell.
Într-o casă în stil georgian, populată de mii de cărți și stăpânită de un motan dolofan, Shaun Bythell veghează peste teritoriul celui mai mare anticariat din Scoția. Din spatele tejghelei, el este șef și angajat, coleg al unor librari țăcăniți, arhivar și colecționar. Ritmul existenței lui se împarte între numeroasele vizite făcute pentru achiziționarea cărților, întâmpinarea clienților în magazin și mici însemnări zilnice inspirate din întrebările și comentariile acelorași clienți.
Meditațiile morocănoase ale lui Bythell despre comerțul cu cărți second-hand, relația în dezintegrare cu partenera lui, viața în Wigtown și pescuitul în râurile locale îi vor cuceri din nou, cu siguranță, pe cititorii români.
Cititorii români care au îndrăgit cartea de debut a lui Shaun Bythell vor regăsi în volumul Confesiunile unui librar personaje cunoscute, precum Nicky, asistenta sa cu jumătate de normă, o martoră a lui Iehova care pune în rafturi operele lui Darwin în secțiunea de ficțiune și îl consideră pe șeful ei „un impediment pentru succesul afacerii”, sau Anna, partenera sa californiană, care a ajutat la înființarea Open Book în oraș, pe care oamenii o pot închiria pentru două săptămâni pentru a experimenta bucuriile vânzării de cărți și, desigur, pisica Captain, aflată „la limita obezității morbide” și căreia îi place să lase păsări moarte în jurul magazinului.
Un nou membru al distribuției de personaje excentrice din cartea lui Bythell este Emanuela, o italiancă de 25 de ani care vine să lucreze la anticariat în schimbul cazării și al meselor zilnice, care își câștigă într-un final porecla de Bunicuța.
Criticii de la cele mai importante publicații de pe ambele țărmurile ale Atlanticului au scris în termeni entuziaști despre Confesiunile unui librar:
„Stilul malițios al lui Bythell seamănă cu ce ar spune comicul Ricky Gervais dacă ar conduce o librărie.” The Wall Street Journal
„În sloganul mâzgălit pe tabla din magazin se întrezărește ceva din farmecul cârcotaș al lui Shaun Bythell: Evitați interacțiunile sociale: purtați mereu o carte la voi.” The Washington Post
„Bythell este un scriitor priceput. El creează o lume atrăgătoare, populată cu personaje pline de culoare. Peisajul scoțian e minunat — gâștele care zboară deasupra mlaștinii, râul șerpuitor în care librarului îi place să pescuiască... O carte seducătoare, plină de reflecții.” Minneapolis Star Tribune
„Una dintre cele mai amuzante cărți de memorii scrise de un librar.” The New York Times
„Câteodată vesele, alteori melancolice, Confesiunile unui librar reprezintă o relatare plină de farmec din primele linii ale unei industrii pe cale de dispariție.” Kirkus Reviews
Shaun Bythell este din 2001 proprietarul anticariatului The Bookshop, din Wigtown, cel mai mare magazin de acest fel din Scoția. În 2010 a înființat pagina de Facebook a magazinului, unde postează observații acide legate de întrebările stupide, trăsnite sau comentariile răuvoitoare ale clienților săi. A debutat în 2018 cu Jurnalul unui librar, unde relatează evenimentele cotidiene din viața unui vânzător de cărți vechi, care arată cu totul diferit de versiunea idilică pe care o avem cu toții în minte. În 2019 a publicat Confesiunile unui librar, urmată în 2020 de volumul Seven Kinds of People You Find in Bookshops (Șapte feluri de oameni peste care dai în librării).
Scris sub forma unui jurnal, noul volum include date despre clienții care îi trec zilnic pragul anticariatului pe care îl conduce, meditații morocănoase ale lui Bythell despre comerțul cu cărți second-hand, relația sa în dezintegrare cu partenera sa ("Mi-e greu să văd un viitor în afară de cel al unui morocănos irascibil, care trăiește singur"), viața în Wigtown și pescuitul în râurile locale ("este antidotul perfect pentru orice") sunt minunat de amuzante și adesea hilare. Este genul de umor autentic care a fost perfecționat de ani de zile de contact exasperant de strâns cu marele public cumpărător de cărți: "O ceartă masivă cu un client pentru a afla dacă Maigret este un detectiv francez fictiv (eu) sau un pictor suprarealist belgian (ei)".
Pentru fanii primei sale cărți există multe fețe familiare, inclusiv asistenta sa cu jumătate de normă, Nicky, o martoră a lui Iehova care pune în rafturi operele lui Darwin în secțiunea de ficțiune și îl consideră pe șeful ei "un impediment pentru succesul afacerii"; Anna, partenera sa californiană, care a ajutat la înființarea Open Book în oraș, pe care oamenii o pot închiria pentru două săptămâni pentru a experimenta bucuriile vânzării de cărți (se pare că este rezervată pentru următorii trei ani); și pisica Captain, care este "la limita obezității morbide" și căreia îi place să lase păsări moarte în jurul magazinului.
Scris sub forma unui jurnal, cu numărători zilnice ale clienților și chitanțe de casă (inevitabil dezamăgitoare), meditațiile morocănoase ale lui Bythell despre comerțul cu cărți second-hand, relația sa în dezintegrare cu partenera sa ("Mi-e greu să văd un viitor în afară de cel al unui morocănos irascibil, care trăiește singur"), viața în Wigtown și pescuitul în râurile locale ("este antidotul perfect pentru orice") sunt minunat de amuzante și adesea hilare. Este genul de umor autentic care a fost perfecționat de ani de zile de contact exasperant de strâns cu marele public cumpărător de cărți: "O ceartă masivă cu un client pentru a afla dacă Maigret este un detectiv francez fictiv (eu) sau un pictor suprarealist belgian (ei)".
Într-o zi, aude două femei care trec pe lângă magazinul său, spunând: "Nu știu ce să zic: "N-are rost să intrați acolo, sunt doar cărți." Un om mai puțin inteligent ar fi renunțat. Dar, în ciuda tabloului sumbru pe care îl zugrăvește despre comerțul cu cărți, aceasta este o scrisoare de dragoste încântătoare pentru librării, care celebrează serendipitatea lor: bucuria neașteptată de a da peste cărți despre care nu știai că există. Și chiar ca loc al întâlnirilor întâmplătoare: "Adesea, clienții - nu localnici - se întâlnesc în magazin cu persoane pe care le cunosc din cu totul alte domenii." Așa cum Flo - o studentă care ajută ocazional în magazin ("întruchiparea însăși a petulanței") - scrie pe tabla de afară: "Banii nu pot cumpăra fericirea, dar pot cumpăra cărți (ceea ce este practic același lucru)."
