Propagandă pentru romanul poliţist

Înainte de toate se impun câteva precizări. Orice gen cu cât este mai bine definit cu atât devine mai sectar. Termenul "Crime fiction" este definit pe Wikipedia ca "genul de ficţiune care operează cu crimele, găsirea lor, a criminalilor şi a mobilelor crimelor".

Cam simplist, nu vi se pare? Şi apoi urmează: "Are mai multe sub-genuri, incluzând detective fiction, legal thriller, courtroom drama şi hard-boiled". Am folosit expresiile englezeşti pentru că româna nu are traduceri exacte. Dar chiar şi netraduse, clasificarea este incorectă sau mai curând incompletă. Dacă sunteţi curioşi să căutaţi o alta, vă recomand "Amazoanele" cu .com (SUA) şi cu .co.uk (Marea Britanie). Veţi observa că sunt diferite şi amănunţite.

Apoi am încercat să aflu câte ceva dintre clasicii romanelor detectiviste româneşti. Tot pe Wiki am descoperit o listă de scriitori clasificaţi pe genuri literare. La autori de romane poliţiste am găsit cinci: Rodica Ojog-Braşoveanu, Haralamb Zincă, George Arion, Petre Sălcudeanu, Theodor Parapiru. Despre ultimul nu am auzit niciodată nimic. Zincă şi Sălcudeanu mi-au marcat copilăria, dar acum sunt uitaţi. Rodica Ojog Braşoveanu se bucură de reeditări şi faimă. Dintre toţi, doar George Arion mai combate. Îmi mai aduc aminte de Horia Tecuceanu şi al său căpitan Apostolescu... Şi ar mai fi câteva nume, dar nu joacă în echipa prozatorilor detectivişti.

Cum stăm azi? Nu mult mai bine cu scriitorii români. Ba deloc, chiar! Deşi autorii americani şi britanici de mystery & thriller ţin sus cota vânzărilor. Să-i pomenesc doar pe Brown, Patterson, Clancy, Kerr, Aleas, Larsson, de exemplu, printre cei proaspeţi, alături de clasicii A. Christie, Simenon şi Wallace.

Aşadar, cititorul român iubeşte acest gen. Iubeşte, cumpără şi citeşte... Care este deci problema? Suntem snobi şi nu ne place să citim români? Sau chiar nu avem autori? Ne prefacem că nu citim literatură de suspans sau declarăm că de fapt e doar literatură şi atât, pentru că nu dă bine să te vadă cineva sau să te audă vorbind despre genuri frivole? Aceasta să fie cauza? Concret, cine recunoaşte că "Numele trandafirului" e un policier excelent pe care Crime Writers Associaton din Marea Britanie îl aşază pe locul 13 în top 100 al celor mai renumite romane poliţiste din toate timpurile?... Ar mai fi Truman Capote, Graham Greene, Harper Lee, James M. Cain, Edgar Allan Poe... Ei sunt şi autori de crime sau nu?

Şi atunci cu cine defilăm?
În primul rând, cu George Arion, preşedinte al nou-înfiinţatei Romanian Crime Writers Club, asociaţie care ar trebui să apere interesele autorilor şi, cu chiu, cu vai, să-i promoveze în străinătate (Să nu credeţi că e uşor!). Nu sunt mulţi, dar sunt căpoşi. Să îi luăm pe rând.

Arion şi al său deja clasic personaj, jurnalistul Andrei Mladin ("Atac în bibliotecă" a avut şansa mai multor ediţii, ultima în 2008 la Crime Scene!), au notorietate şi se bucură de succes în rândul cititorilor. De curând a reuşit o performanţă rar întâlnită în zilele noastre pe plaiurile mioritice - la ultimul Book Fest a semnat autografe până i-a amorţit mâna, pe ultima sa apariţie, "Spioni în arşită", apărută la Tritonic. La Gaudeamus pregăteşte încă o surpriză, revenirea în lumea detectivistă a lui Mladin, ajuns acum la deplina maturitate.

Oana Stoica-Mujea, după un ocol în zona fantasy-ului pentru tineri, a lovit anul trecut cu primul roman din seria Iolanda Ştireanu - "Indicii anatomice". A recidivat anul acesta cu al doilea din seria "Parfumul văduvei negre" şi gurile rele spun că va mai urma un volum tot la Gaudeamus. Toate în colecţia numerotată de la Crime Scene...

Bogdan Teodorescu a publicat deja în trei ediţii thrillerul politic "Spada" - un roman cu un personaj colectiv, România şi lumea ei de cuvinte reci şi calde, bune şi rele, frumoase şi hâde. Un roman talk-show... Acum lucrează la un nou volum.
Andrian Onciu, ascuns în capitala culturală a României, Iaşi, a lovit în 2007 cu un thriller de forţă, "Cercul Kagan", apărut la Rao (pe youtube găsiţi un simpatic spot de promovare a romanului!). În 2010, tot la Rao a recidivat cu "Afacerea Alzira". Romane numai bune de tradus şi de vândut pe piaţa americană. Dar drumul e lung, e necesară o traducere perfectă, un agent şi multă perseverenţă. Şi un pic de noroc...

Stelian Ţurlea se joacă cu mare dexteritate de-a basmul poliţist în "Greuceanu. Roman (cu un) poliţist". Din nefericire, nu aud de vreun roman nou de acelaşi gen aflat în planurile scriitorului. Dar poate reuşim să-l ambiţionăm...
Din friguroasa Suedie, un cuplu de autori care semnează VT Morogan aruncă în luptă un policier despre "Plăceri nevinovate", iar continuarea este deja la editură, pregătită pentru Gaudeamus.

Emil Simionescu, jurnalist de investigaţie cu experienţă, propune "3 cu ghinion" - un joc de-a uite-l, nu e plin de adrenalină. Alex Mihalcea, un scriitor ascuns în haine militare pe malurile Dâmboviţei, publica anul trecut "Sunetele morţii", un hard-boiled ca în vremurile bune. Bărbaţi voinici, pistoale şi femei frumoase. Şi să nu uităm un New York fascinant.

Apropo de NYC, Drew Sanders este un Marlowe modern. Creat de Eugen Ovidiu Chirovici, care publică la Rao. Intâi a fost "Labyrinth.com", apoi în 2010 a apărut "VooDoo". Un alt hard-boiled scris în buna reţetă de peste Ocean.
Printre ultimii sosiţi se află două doamne: Ivona Boitan, cu "Hoţii de timp" (după un debut în mainstream - "Cu sânge rece şi albastru"), şi Monica Ramirez, cu primul volum din seria Alina Marinescu, "Asasin la feminin". Monica a locuit întâi în America, unde a scris 11 cărţi şi a publicat şapte, acum s-a întors în România şi publică şi aici.

Cu voia domniilor voastre, ultimul pe listă mă adaug şi pe mine. "Filiera grecească" a avut două ediţii, iar "Blestemul manuscrisului", unde istoricul Răzvan Dolea a dus greul reconstituirilor de epocă, a fost considerat un Cod al lui da Vinci românesc. Oare o fi de bine? Al treilea roman cu jurnalistul Stelian Munteanu este "Somalia, Mon Amour", un thriller militar cu piraţi...

Am uitat pe cineva? Să fiu iertat. Cam aceştia suntem toţi. Pentru o ţară cu 22 de milioane de locuitori şi cu încă vreo câteva milioane de vorbitori în afara graniţelor, parcă e cam puţin... Ce ziceţi, veniţi alături de noi? Scrieţi şi trimiteţi manuscrisele... Dar, vă rog, scrieţi bine! Ca să nu ne întoarcem de unde am plecat... un gen de serie B, "toleraţi"... etc. etc...