Habemus Papam.

"Habemus Papam", avem Papa!, anunta, din balconul Vaticanului, un cardinal imbracat in rosu multimii care, in Piata San Pietro, asteapta, frematand, rezultatul alegerilor. Un Papa a murit, un altul a fost ales. Dar noul Suveran Pontif nu se simte in stare sa iasa in balcon si sa-si salute credinciosii.
"E o poveste in intregime inventata", spune regizorul celui dintai film de anvergura din competitie, "Habemus Papam", italianul Nanni Moretti, fara de care Palmaresul de la editia 2011 e greu de imaginat.

Nu e un film iconoclast si nu va provoca nici un scandal major; in mediile catolice italiene, unii l-au primit ca pe "o lectie de toleranta si de ironie", iar altii l-au receptat, dimpotriva, ca pe o ofensa, invocand motivul ca sub nici o forma "Nu trebuie sa ne atingem de Papa". Dar Moretti nu "se atinge" de Papa sau, daca o face, nu apeleaza la instrumentele satirei, ci la acelea ale unei comedii dramatice, pline de umor, dar si de o indefinibila tristete... Pentru ca e de-a dreptul sfasietoare ima­ginea multimii asteptand sa iasa noul Papa in balcon, asteptandu-l ca pe un semn divin, care intarzie sa vina... In timpul asta, Papa, magnific interpretat de Michel Piccoli (doar pe Victor Rebengiuc mi l-as mai putea ima­gina la fel de atasant si de grandios in vulnerabilitate!), are un atac de panica, din care nu reusesc sa-l smulga nici cardinalii (un extraordinar de viu si de expresiv portret de grup), nici abilul functionar purtator de cuvant (in care redescoperim un mare actor polonez, Jerzy Stuhr), nici chiar psihanalistul chemat in dispe­rare de cauza (si jucat de Nanni Moretti insusi, cu umorul casei).

Devorat de angoasa si de indoiala (nu in propria credinta, ci in propria persoana, pe care o simte incapabila sa duca in spate uriasa responsabilitate de a fi Papa), proaspatul ales evadeaza – singur si in civil – din tot ce a fost viata lui de pana atunci si gusta, cu un amestec de fervoare, umilinta si infrigurare, conditia de "om obisnuit": merge cu metroul, trage la un hotel de cartier si, mai ales, splendida terapie, merge la teatru (la "Pescarusul" lui Cehov, pe care il stie pe de rost, ca unul care, pe vremuri, a picat la examenul de actorie)...

Pentru ca n-a obtinut autorizatia de a filma la Vatican, Nanni Moretti a "reconstruit" partial, la Cinecitta, o parte din Capela Sixtina (de unde, poate, si bugetul destul de mare pentru un film european, de 9 mi­lioane de euro).
Un alt film din competitie care s-a bucurat de succes si care ar avea, teoretic, sanse sa intre in palmares, mai ales ca e francez, a fost "Polisse", de Maiwen (regizoare, scenarista, actrita), un mozaic tre­pidant, mustind de viata, despre o Brigada pariziana de protectie a minorilor.

In ceea ce ma priveste, imi recunosc sentimentul de iritare fata de referirile la "copiii hoti romani", cu parintii proxeneti, condusi de un oarecare "Caganescu" (de altfel, secventa in care tabara tiganilor e luata cu asalt de Politie, iar copiii sunt incarcati intr-un autobuz, in care ei canta si danseaza!, e una dintre cele mai slabe din film, de nivelul unui serial tv de mana a doua).

Premiera cea mai mediatizata de la Cannes, din afara competitiei, precedand apropiata lansare mondiala, a fost "Piratii din Caraibe", seria a patra, cu o imagine digitala, 3D, dupa modelul "Avatar". Festivalistii echipati cu ochelarii de rigoare s-au imbulzit sa-l vada, in relief, pe Johnny Depp, cel mai bine platit pirat hollywoodian, cautand "Fantana tineretii" alaturi de Penelope Cruz, scorpia imblanzita, si de Geoffrey Rush, in rol de corsar cu picior de lemn. Fanii lui Johnny Depp n-o sa se supere daca o sa le spun ca maestrul de asta data sarjeaza ingrozitor, joaca un fel de paiata fara sare si piper (dar mare amatoare de dulciuri). Un film spectaculos vizual (secventa cu frumoasele sirene seducand marinarii ne reaminteste ca noul regizor al "Piratilor" e Rob Marshall, autorul lui "Chicago"), dar si un film spectaculos de banal, in ultima instanta. O jucarie cinematografica destinata sa fie, probabil, un succes de casa mondial. "Habemus piratem"...

Vazand puhoiul de public ochelarist de la carnavalul in trei dimensiuni al Piratilor, dar si, in fiecare seara, de la scara cu covor rosu, de la defilarea de moda si de celebritati – foste, prezente si viitoare –, nu poti sa nu-i dai dreptate lui Polanski, cel care a spus candva despre Festivalul de la Cannes: "Sigur ca e o gradina zoologica, dar tuturor ne plac animalele!"...

● corespondenta de la Cannes

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost arestată după ce elevul ei i-a întins o capcană. Ce le-a mărturisit acesta polițiștilor