Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Încă de la început trebuie menționat faptul că Han Kang nu este o necunoscută (sper) pentru cititorii români. Editura ART i-a publicat, în ultimii ani, trei romane: Vegetariana, Cartea Albă și Disecție, toate în colecția musai, în traducerea Iolandei Prodan. Prima carte, apărută în 2016, a fost recompensată cu Premiul Internațional Man Booker. Dar să desfacem (cât de cât) în cuvinte universul acestei scriitoare, mizând pe crochiurile furnizate de blogul editurii ART.
1. Începuturi
„Am fost mereu înconjurată de influențe literare - și tatăl meu este scriitor. Am trăit în locuințe modeste, ne mutam destul de des și nu aveam prea multă mobilă, dar tatălui meu îi plăcea să adune cărți, astfel că am trăit întotdeauna în mijlocul lor - podeaua, fiecare ungher al casei, totul era acoperit de cărți, cu excepția ferestrelor și a ușilor. Biblioteca creștea încontinuu, îmi amintesc că aveam cărți din abundență, astfel că am fost surprinsă când, vizitând un prieten, am observat că din casa lui lipseau cărțile. Am citit tot ce am vrut și am asimilat limbajul, iar părinții m-au lăsat în pace, așa că am avut acces neîngrădit la romane mai dificile. Am descoperit că îmi plăcea să citesc. De asemenea, scrisul a venit în mod natural. În adolescență, am simțit genul de angoase existențiale proprii vârstei, pornind de la întrebări precum Cine sunt eu? Care este scopul meu? De ce oamenii trebuie să moară și unde se duc după aceea? Toate aceste gânduri erau apăsătoare, astfel că m-am îndreptat din nou spre cărți, unde credeam că voi găsi răspunsurile la multe dintre întrebările din tinerețea mea. Nu conțineau niciun răspuns. În mod ironic, asta m-a încurajat. Mi-a arătat că și eu pot să fiu scriitoare, că scrisul este pentru cei care au întrebări, nu pentru cei care au răspunsuri.” Interesant, nu?
2. Migrene
„Migrenele îmi amintesc mereu că sunt om. Atunci când sufăr de o migrenă, sunt nevoită să-mi întrerup munca, lecturile, rutina, ceea ce mă face întotdeauna smerită, amintindu-mi că sunt muritoare și vulnerabilă. Dacă aș fi fost sută la sută sănătoasă și plină de energie, poate că nu aș fi devenit scriitoare.”
3. Suferință
„Romanele mele explorează suferința umană într-un mod direct. În loc să o evit, încerc să pătrund mai adânc. Am înclinația asta pentru că încerc întotdeauna să descopăr adevărul despre o persoană. Când am scris despre masacrul de la Gwangju, o tragedie care a implicat atât de multă durere, cred că ce a vrut acel roman să spună e că, având un asemenea subiect pe mâinile mele, cititorii trebuie să fie pregătiți să simtă suferința respectivă.”
4. Libertatea de a investiga interiorul ființei umane
„Secolul XX a lăsat răni adânci nu doar asupra coreenilor, ci asupra întregii omeniri. Fiindcă m-am născut în 1970, n-am cunoscut nici ocupația japoneză, care a durat din 1910 până în 1945, nici Războiul Coreean, care a început în 1950 și s-a încheiat cu un armistițiu în 1953. Am început să public poezie și ficțiune la vârsta de 23 de ani, în 1993. A fost primul an de la lovitura militară din 1961, când a venit la putere un președinte civil, nu unul din rândurile armatei. Datorită acestui lucru, eu și alți scriitori din generația mea am simțit că am obținut libertatea de a investiga interiorul ființei umane, fără presiunea de a face declarații politice în scrierile noastre.”
Istoria Coreei - Masacrul de la Gwangju
Tot aici: „Așa că scrisul meu s-a concentrat asupra interiorului. Oamenii nu vor ezita să-și riște propria viață pentru a salva un copil căzut între șinele de tren, dar în același timp pot deveni instrumentele unei cruzimi înspăimântătoare, așa cum s-a întâmplat la Auschwitz. Spectrul vast al umanității, care se întinde de la sublim la brutalitate, a reprezentat pentru mine o problemă dificilă încă din copilărie. S-ar putea spune că scrierile mele sunt variații ale acestei teme, violența umană. În căutarea cauzei prime care a făcut ca acceptarea a ceea ce este omenesc să fie un lucru atât de dureros pentru mine, am bâjbâit în interiorul meu, unde am dat peste Gwangju, pe care l-am trăit în mod indirect în 1980.”
Citește pe Antena3.ro
5. Despre demnitate
„În timp ce lucram la Vegetariana, nutream întrebări despre violența umană și despre (im)posibilitatea inocenței. Dincolo de încercarea extremă a protagonistei Yeong-hye de a întoarce spatele violenței prin renunțarea la propriul corp și prin transformarea într-o plantă, se află o adâncă deznădejde și neîncredere în umanitate. Într-o altă carte, Greek Lessons, protagonista își pierde capacitatea de a vorbi ca un mod de a respinge violența care saturează limbajul. Gestul respingerii conține și o încercare de redobândire - la limită, cu mare dificultate - a demnității printr-un act autodistructiv. Disecție se deschide de asemenea cu o agonizare în fața violenței, dar am vrut ca în final să ajung la demnitate - acel loc luminos, unde plantele înfloresc. A fost cea mai puternică motivație pentru a continua să scriu romanul.”
6. Vegetariana
„Am fost vegetariană în jurul vârstei de 25 de ani, iar la acea vreme toți cei din jurul meu și-au făcut o misiune din a mă hrăni cu carne. Societatea coreeană este una foarte colectivă, a fost dificil să fiu singura cu un regim alimentar diferit. În ciuda acestor lucruri, am mers mai departe, până când medicul a devenit îngrijorat pentru sănătatea mea și mi-a spus să reintroduc puțină carne în dietă. Experiența mea personală a influențat cu siguranță romanul Vegetariana - a fost interesant felul cum oamenii din jurul meu au reacționat la decizia mea. Într-un fel, a fost amuzant. Totuși, Vegetariana își are mai degrabă rădăcinile într-o proză scurtă intitulată Fruits of My Woman, publicată când aveam 26 de ani.”
Magie
Detalii? „Personajele sunt un bărbat și o femeie. Într-o zi, bărbatul se întoarce acasă de la muncă și descoperă că soția lui s-a transformat într-o plantă, astfel că o mută într-un ghiveci, o udă și are grijă de ea. Pe măsură ce trec anotimpurile, femeia își leapădă ultimele semințe. În timp ce duce semințele pe balcon, bărbatul se întreabă dacă soția lui va mai înflori primăvara următoare. În esență, povestirea nu este prea întunecată, poate doar magică, însă după ce am scris-o, am vrut s-o rescriu dintr-o perspectivă diferită. M-am gândit mulți ani la cum aș putea să o rescriu. Încă de la prima încercare, Vegetariana a ieșit diferită și mult mai întunecată.”
7. Nu muri. Te rog, nu muri
„Nu plănuisem să scriu despre sora mea mai mare. Dar am fost crescută de părinții mei, care nu au putut-o uita… Când lucram la Disecție, am scris următoarea frază: Nu muri. Te rog, nu muri. În mod straniu, cuvintele îmi erau familiare și continuau să zăbovească în interiorul meu. Am descoperit dintr-o dată că veneau din memoria mamei mele: mi-a spus că rostise acele cuvinte, în repetate rânduri, surorii mele care murise înainte ca eu să mă nasc… Când mama era însărcinată cu mine, era foarte bolnavă și lua multe medicamente. Pentru că se simțea atât de slăbită, s-a gândit să avorteze, dar apoi m-a simțit mișcându-mă în interiorul ei și a decis să păstreze sarcina. Cred că lumea e efemeră și că mi-a fost oferită această lume printr-un noroc.”
8. Modele
„Dintre scriitorii coreeni, iubesc povestirile lui Lim Chul-woo, iar dintre cei străini îl iubesc pe Dostoievski. Nu îmi doresc să întâlnesc scriitori: i-am cunoscut deja prin intermediul cărților lor. Dacă le-am citit și am simțit ceva, e un lucru îndeajuns de prețios. Scriitorii pun ce-i mai bun din ei în cărțile lor, așa că îmi e suficient să îi citesc.”
9. Viața literară în Coreea de Sud
„E adevărat și chiar uimitor. Nu m-am simțit niciodată discriminată ca scriitoare din cauză că sunt femeie. E ceva normal și celebrat în Coreea. Unul dintre motive este existența atâtor scriitoare talentate, fără de care lumea literară ar fi diminuată în mod drastic. M-am gândit și înainte la chestiunea asta, de când mi-am dat seama că respectul și egalitatea dintre sexe în mediul literar din Coreea de Sud este ceva neobișnuit, în comparație cu situația din cele mai multe țări. Acesta este unul din punctele forte ale literaturii coreene. Pe de altă parte, situația este diferită în alte domenii artistice: de exemplu, cinematografia națională este extrem de conservatoare. Regizorii de sex masculin dețin în continuare supremația în industria de film coreeană. E un aspect care dă de gândit.”
Despre autoare
Născută în 1970 în Gwangju, Coreea de Sud, în familia scriitorului Han Seung-won, Han Kang a studiat literatura coreeană la Universitatea Yonsei și a debutat în 1993 ca poetă. Anul următor, povestirea sa intitulată „Ancora stacojie” a câștigat un concurs la Seoul, deschizând drumul multor alte premii literare obținute mai târziu. Volumul său de debut, „O iubire a lui Yeosu”, a apărut în 1995 și s-a remarcat prin narațiunea precisă și compactă. În prezent, Han Kang predă scriere creativă la Institutul de Arte din Seoul (şi continuă să scrie).
Romanele Vegetariana, Cartea albă și Disecție au apărut în România la Editura ART, în colecția musai, în traducerea Iolandei Prodan.
2016 a fost anul în care a apărut în limba română romanul Vegetariana, an în care Han Kang a primit Premiul International Man Booker.
„S-ar putea spune că scrierile mele sunt variații ale acestei teme: violența umană.”, Han Kang
„Am reușit să vorbesc cu Han Kang la telefon. După câte se pare, avea o zi obișnuită - tocmai luase cina împreună cu fiul său. Nu era deloc pregătită pentru o asemenea veste.”, Mats Malm, secretarul Academiei Suedeze
„Am fost vegetariană în jurul vârstei de 25 de ani, iar la acea vreme toți cei din jurul meu și-au făcut o misiune din a mă hrăni cu carne.”, Han Kang
Romanele, nuvelele, eseurile și colecțiile de proză scurtă scrise de Han Kang explorează teme precum rolul femeii într-o societate patriarhală, relația cu corpul, violența, doliul, libertatea individului în raport cu statul și cu familia.
