Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Izabela a fost fiica Eleonorei Dimitriu și a lui Gheorghe Morțun. Provenea dintr-un neam cu vechi legături în rândul intelectualității și al boierimii moldovene, fiind înrudită cu familiile Racoviță și Movilă. De asemenea, era verișoara politicianului socialist Vasile Morțun. La scurt timp după naștere, Izabela a fost adoptată de familia Andrei. „Izabela Andrei a urmat școala primară în orașul Bacău, apoi o școală de fete cu regim de internat din Iași, ulterior s-a înscris la Facultatea de Filozofie a Universității din București. A fost profesoară de filozofie și pedagogie la Bacău și Brăila. Debutul ei literar a avut loc în 1890, cu mai multe poezii în revista Școala Nouă. În 1898, s-a căsătorit cu ofițerul Alexandru Sadoveanu, fratele mai mare al scriitorului Mihail Sadoveanu. Cei doi au locuit o perioadă la Focșani, unde ea a predat la Școala de Fete cu regim de internat, pentru ca ulterior să se stabilească la București. Aici a activat ca învățătoare la Școala Centrală de Fete”, aminteau cercetătorii Arhivelor Naționale ale României într-un text însoțitor al unor fotografii și documente prețioase relaționate cu personalitatea acestei femei temerare.
Prototip al „femeii cerebrale”
Dar să facem loc aprecierilor: „Izabela a fost atrasă în militantismul socialist, participând la cercul cultural de stânga al lui Ioan și al Sofiei Nădejde. Sub îndrumarea lui Garabet Ibrăileanu, Izabela Sadoveanu a scris pentru revista Viața Românească, iar debutul ei în critica literară a avut loc cu puțin înainte de anul 1908, când a fost pentru scurt timp editor literar la ziarul PNL Voința Națională. În calitate de critic literar, ea a promovat recunoașterea simbolismului ca fenomen cultural independent și a comentat progresele moderne în literatura engleză. În 1908, Editura Minerva a publicat un volum de eseuri critice al Izabelei Sadoveanu, «Impresii literare», care a atras atenția criticilor și presei naționale. Considerată de George Călinescu «o femeie foarte educată», un prototip al «femeii cerebrale», Izabela Sadoveanu a fost una dintre cele patru scriitoare invitate să participe la congresul scriitorilor din 1909, ținut la Colegiul Național «Gheorghe Lazăr», care a înființat Societatea Scriitorilor Români, asociație profesională al cărei președinte a fost Mihail Sadoveanu.”
Truditoare în domeniul psihologiei copilului
Izabela Sadoveanu a publicat articole de critică literară, cronici, eseuri pe care le-a semnat cu nume proprii sau pseudonime (Izabela Andrei, Evan, Izabela Sadoveanu-Evan) în diverse publicații - „Viața Românească”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Educația”, „Boabe de grâu”, „Revista scriitoarei” ș.a. A colaborat și cu Nicolae Iorga la școala de vară din orașul Vălenii de Munte. „Începând cu 1912 - adăugau cercetătorii citați anterior -, Izabela Sadoveanu-Evan și-a continuat studiile la Geneva, unde a urmat Institutul Rousseau și a absolvit printre primii. Revenită în țară, a preluat conducerea Institutului Pedagogic pentru Fete din Iași, ulterior fiind numită directoare a Școlii Normale «Elena Cuza» din București. Susținătoare a programului de lectură ca bază a întregului învățământ și interesată de aplicațiile metodei Montessori, a înființat Școala de Puericultură și Educatoare. De asemenea, a activat ca inspector de grădinițe și a publicat lucrarea Material didactic Montessori, Educația nouă. Îndrumări pentru părinți și educatori, considerată una dintre primele contribuții românești în domeniul psihologiei copilului”.
Cercetașă, propagandistă, lider
Izabela Sadoveanu a activat constant și pe planul mișcării feministe: a fost membră fondatoare a „Asociației Româncele Cercetașe”, vicepreședintă a „Uniunii Femeilor Române din România Mare” și a „Societății Scriitoarelor Române”, membră a comitetului român al „Ligii pentru Pace și Libertate”, a aderat la asociația „Sprijinul” din București. A fost una dintre membrele fondatoare ale „Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor din România” întemeiată la Iași, în anul 1918. „Statutele asociației - mai explicau cercetătorii - prevedeau alegerea unui cerc de propagandă al idealurilor feministe în fiecare județ, iar dintr-o listă păstrată în fondul familial Meissner la Arhivele Naționale ale României, aflăm că cercul format la București era condus de Izabela Sadoveanu, Ortansa Satmary și Micaela Catargi. Membrele asociației au stabilit contacte cu feministe din alte state, au participat la adunări internaționale, au popularizat realizări ale femeilor din România și s-au inspirat din experiența altor asociații. Încă din 1920, Asociația pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor din România s-a afiliat la Alianţa Internaţională pentru Sufragiul Femeilor (The International Woman Suffrage Alliance), participând la congresele sale prin delegate precum: Elena Meissner (Moldova), Maria Pop (Oltenia), Izabela Sadoveanu (preşedintă a secţiunii Bucureşti)”.
Peniță lângă peniță cu Hortensia Papadat-Bengescu
Cele din urmă comentarii: „După ce a asistat la impactul mișcărilor fasciste asupra societăților europene, Izabela Sadoveanu și-a îmbinat poziția feministă cu cea antifascistă. În 1936 a strâns colecte pentru victimele fascismului în cadrul Frontului Feminin, o organizație a cărei președintă era Sofia Nădejde, și care era menită să apere drepturile femeii, să lupte împotriva amenințării de extremă dreaptă. În anii ’20, Izabela Sadoveanu a scris constant în «Pagina Femeii» din ziarul Dimineața, iar în decursul anului 1937 a început să publice într-o rubrică specială a ziarului Adevărul, intitulată «Femeile între ele», alături de Hortensia Papadat-Bengescu, Sofia Nădejde, Ticu Archip, Lucia Demetrius, Claudia Millian, Sanda Movilă, Profira Sadoveanu ș.a. Izabela Sadoveanu a murit la 6 august 1941, fiind elogiată drept prima femeie critic literar, militantă socialistă și feministă, pedagog și psiholog cu o bogată activitate pe plan național și internațional”.
156 de ani s-au împlinit în 24 februarie de la nașterea Izabelei Sadoveanu-Evan.
1890 a fost anul în care Izabela Sadoveanu a debutat literar, cu mai multe poezii în revista „Școala Nouă”.
Izabela Sadoveanu a fost una dintre cele patru femei invitate să participe la congresul scriitorilor din 1909, întâlnire în cadrul căreia s-a luat decizia înființării Societății Scriitorilor Români.
Izabela Sadoveanu și-a semnat unele cronici literare (și) cu pseudonimul „Evan”.
„Izabela Sadoveanu e prototipul femeii inteligente”, George Călinescu, critic literar și scriitor
Citește pe Antena3.ro
